Perfect imperfect

Dacă e ceva ce urăsc din tot sufletul e să fiu comparată cu alte mame sau alte femei. Încă de mici, mama ne-a învățat că fiecare omuleț e diferit și că e important să te iubești pe tine, pentru că dacă o faci, înseamna că ești un om bun cu-n suflet mare. Desigur, nu se aplică pentru toate cazurile, dar e valabil de cele mai multe ori.

Am devenit 14976788_1385201391512882_1408358521726882962_omamă pentru prima oară la sfârșitul lui februarie în 2012 și încă de atunci am auzit lumea din jur spunând atât de multe prostii încât nu mi-ar ajunge un an ca să vă scriu. Am tot auzit ca nu am cum sa fiu o mamă bună pentru că sunt prea tânără.. încă mi se întâmplă și am doi copii. Întotdeauna am vrut să știu cine face standardele astea și de ce ar trebui să mă încadrez în niște tipare. Din păcate asta a fost problema mea dintotdeauna, să ma integrez/ să ma regăsesc în tipare. În generală am fost o fata urâțică (n-are rost să mint, haha) și inițiat n-am avut nicio problemă, tocmai pentru că nu îmi păsa atât de tare de ce crede lumea, însă am început să cresc și am început să mă simt aurea că nu eram drăguță ca alte fete de vârsta mea. În liceu am încercat să intru în tiparele vremii și am greșit atât de mult… și-acum regret că n-am fost eu și că mereu am încercat să par altceva. Tudor mi-a schimbat viața și viziunea despre viață. M-a învățat că frumusețea nu e nimic atunci când sufletul tău nu e unul pur. Cu toții facem greșeli și sincer mi-am asumat toate greșelile și am vrut doar să fiu o mamă bună și muncitoare. De ce? entru că nu lumea decide ce fel de mamă sunt eu, ci copilul meu (copiii mei, azi).

Am fost și sunt obsedată de felul în care arăt nu pentru că vreau să fiu eu vreo miss ci pur și simplu mă face pe mine să mă simt mai bine ca femeie. Să nu credeți că e foarte fain să fii 24/7 în haine de casă, schimbând scutece, făcând mâncare și curățenie. Nu e chiar așa. Nu cred că ați vrea să mă vedeți cu cearcăne adânci sau părul nepieptănat și să zic, mamă ce faină e viața de mămică. E frumoasă, captivanta, te provoacă la răbdare și multă stare de bine, dar unele zile sunt infernale și așa cum v-am mai povestit, chiar aș avea nevoie de o escapadă la liniște.

 

Fiind mamă, din jur auzi tot felul de îndemnuri, sfaturi, bârfe și cine știe ce mai poate lumea să debiteze.. de la cum ar trebui să îți crești copiii după tipare, cum să îi faci roboței, ce trebuie să poarte, să mănânce, ce trebuie să zică până la un an, ce diplome trebuie să dețină până la 3 și tot așa. Dar sincer, vreau doar să fiu un om fericit alături de familia mea. Nu există perfecțiune, dar eu am o familie perfectă în ochii mei. Viața e frumoasă doar dacă îți dorești cu adevărat și desigur cu asta vin și compromisurile.

Vârsta e doar un număr până la urmă, iar eu consider ca la aproape 24 de ani am cam tot ce mi-am dorit de mic copil. am doi baieți extraordinari pe care nu i-aș schimba cu absolut nimic pe lumea asta și pe cineva lângă mine cu care ma văd îmbătrânind. N-am folosit nicio matriță, am decis doar că eu îmi construiesc perfectul imperfect.

 

 

Nu lăsa pe nimeni să îți spulbere visele. Ești propriul tău erou (eroină).

 

Anca.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s