Rece, cald

Zilele astea am experimentat un amalgam de sentimente dar sunt convinsă că așa se simt toate mamele la un moment dat. În primul rând am realizat că n-are rost să mă stresez prea tare cu treburile casei pentru că oricum nimic nu ține mai mult de 5 minute (vasele, gunoiul si mancarea căzută pe podea sunt prezente orice ar fi). Drăguții mei copii au apreciat eforturile mele, după care s-au gândit că ar fi păcat să nu fac același lucru și mâine, poimâine și restul vieții mele. Stăteam și mă gândeam la mama și cum Dumnezeu a reușit să ne suporte ifosele și toate cele atâția ani și probabil spre disperarea ei încă o face. E atât de dificil uneori să fii cu zâmbetul e buze, să fii calm și energic, mărturisesc că mă dau bătută, nu știu cum fac alte mămici, dar mie mi s-au dus și rezervele de la baterii.

La noi acas1332787476_h-21_large.jpgă e mereu cald sau rece, sufletește și comortamental mă refer și de aceea e dificil să meditezi ca anume greșești, pentru că aștia mici știu să fie și adorabili.. și-apoi când sunt drăguți uiți de toate poznele. Nu știu cum a rezistat mama, dar știu ca atât Tudor cât și Victor au un talent incredibil de a ne arăta ce defecte au moștenit de la mami și tati. E atât de amuzant uneori încât nu-mi vine să cred câtă dreptate aveau ai noștri când ne avertizau că o să ajungem și noi părinți la rândul nostru și o să realizăm cât de aiurea poate fi uneori.

De fapt, uneori nu cred că realizăm că suntem cu toții oameni, de la mic la mare, deci asta înseamnă atât zile faine și liniștite, dar și zile în care nu mă mai ține vocea de cât de mult le spun să fie cuminți. Norocul vostru e că nu îmi sunteți vecini, altfel ați crede că la noi acasă e ca la nebuni.. pentru că de cele mai multe ori așa se simte… ca o paranteză, îmi scrisese cineva de faptul că am niște băieți atât de cuminți și de ascultători încât ar trebui să nu-mi fac griji deloc. Ei bine, copiii mei sunt orice altceva, dar cuminți nu. Nu mă înțelegeți greșit, au momentele lor, dar pur și simplu au multă energie pe care o canalizează ori către mine ori între ei. Și ies scântei de cele mai multe ori, dar ce să le fac? Să-i țin legați? Nu prea pot că oricum nu rezolv nimic. Mi-aș dori să existe o poțiune magică care să-i facă să tacă la comandă, dar nu am… asta e, tot ce vreau să spun e că și noi am fost așa, aveam energie, ne jucam, țipam, ne băteam mai tot timpul, dar la sfârșitul zilei totul era lapte și miere. Așa vreau să fie și cu ai mei.

 

Aseară mi-am dat seama că sunt o frustrată degeaba de cele mai multe ori. De ce? Păi Victoraș al meu încă nu a încorporat în dicționar noțiunea de somn, așa că se trezește din oră în oră sau nu doarme mai deloc. Aseară la fel, când mi-era lumea mai dragă, s-a trezit plângând. Am mers la ei în cameră ca să-l liniștesc și cum l-am luat în brațe, efectiv nu mi-a mai dar drumul până nu a adormit. A tot plâns de câteva ori, dar mereu s-a liniștit când ma simțea lângă el. Mami vindecă tot și totuși mami e mai mult indispusă și obosită, dar oricâte aș avea pe ca, nimic nu se compară cu dragostea pentru pui. Sunt niste zvăpăiați, așa e, dar sunt zvăpăiații mei. Mi-aș dori ca viața să le ofere numai bune și poate dacă avem noroc, ne vor iubi și ei necondiționat.

 

-Aș vrea să crească mari cât mai repede- îmi spun mereu, dar niciodată n-o să pot da înapoi timpul ca să ma bucur de toate clipele astea. Mămici, fiți tari, vine si vremea buna!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s