Cine sunt eu?!

received_1809669555937104Cred ca ma intreb cel mai des -cine sunt?- si asta pentru ca sunt momente in care nu imi vine sa cred cat de frumoasa e viata mea pana in momentul de fata. Daca m-ar fi intrebat cineva acum 10 ani cum ma vad intr-un deceniu, cel mai probabil as fi ras, pentru ca eram nehotarata, dar mi-as fi dorit pe vremea aia sa stau in Cluj la facultate si sa fiu matematician… Da, ati auzit bine.. Ma amuza acum putin naivitatea mea de atunci, dar pot sa va zic sigur ca eram determinata! Stiam ca era putin probabil sa fie cum vreau eu pentru ca mama nu si-ar fi putut permite ever sa ma tina la facultate in alt oras..dar visam.. Lucru pe care nu-l mai fac acum, pentru ca imi pun mereu copiii pe primul loc, orice ar fi. Am invatat enorm de mult in ultimii 5 ani, in speta cum sa nu plec ureches la toate lucrurile pe care oamenii le zic. Sm gresit enorm in 24 de ani de viata, dar va zic sigur ca n-am gresit atunci cand am ales sa devin mama. Nici atunci n-am stiut ce se va intampla cu viata mea, dar T. mi-a dat puterea sa fiu mama si un om mai bun. De multe ori ma intreaba lumea din jurul meu daca nu regret ca n-am timp liber si nu mai pot sa ma distrez, etc. Ei bine, scopul meu in viata nu e sa ies in cluburi, sa ma distrez, sa petrec sau mai stiu eu ce, tot ce imi doresc e sa am puterea de a-mi creste copiii armonios si de a avea familia la care visez de cand eram mica. E important sa stii de unde ai plecat si as vrea sa ii invat si pe baietii mei sa fie in primul rand oameni cu suflet, simpli si modesti atunci cand e cazul, luptatori si ambitiosi, dar mai cu seama sa fie sinceri si buni. Stiu ca poate pare de nerealizat si poate nu o sa reusesc sa fac totul dupa cum mi-as dori, dar sunt sigura ca voi fi mandra ca le sunt mama.received_1809669565937103

De multe ori mi s-a reprosat oarecum, ca reusesc sa am grija si de mine ( sa ma machiez, aranjez, etc) si zau ca mi se pare hilar. Ani de-a randul am fost frustrata ba pe felul in care arat, ba am fost obsedata de greutatea pe care o am, iar dupa ce l-am nascut pe V. am simtit ca ma prabusesc psihic. Toata lumea din jurul meu era mai focusata pe kilogeamele pe care nu pot sa le mai pierd si uita ca de fapt bebe e prioritatea mea si nu aspectul meu. Am inceput sa am grija si de mine pentru ca am nevoie sa-mi reamintesc cine sunt, am voie sa fac si ce imi place si sa fiu si mama, gospodina, sotie, profesoars, s.a.m.d. Stiu ca ai mei baieti o sa fie mandti de noi si ne vor iubi nevonditionat, dar stiu ca nu si-ar dori o clipa sa uitam de noi. Mama a facut atatea sacrificii si a muncit atat de mult, si-ar fi dat si sufletul sa ne fie bine, dar a uitat de ea. Abia acum ca mama realizez asta, pentru ca ei sunt pe primul loc, orice ar fi, doar ca uneori imi doresc 20 minute de liniste (somn) ca sa nu o iau razna. Le admir enorm pe mamicile care rezists ca niste eroine la toate momentele grele, insa uneori nu e sanatos sa uiti de tine. Imi iubesc copiii, stiti deja, dar chiar si ei au nevoie de putina libertate. Sunt doar un om simplu, care iubeste 3 baieti, centrul universului meu si tot ce am mai bun pe lumea asta. Sunt o norocoasa, pe langa mama, am capatat alti 2,parinti sufletesti, care au o iubire atat de mare, incat n-o pot descrie in cuvinte. Am renuntat la multe in viata asta, dar tot ce vreau sa stiti e ca sunt un om fericit!

Mi-as dori sa avem parte doar de zile cu soare si vesele si mi-as dori ca T. si V. sa creasca fericiti orice ar fi. Nu renuntati la voi! Fiti parinti buni si aveti grija si de linistea voastra! O meritati ( mamici si tatici)!

Doar un om simplu.

Anca

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s