Diametral opus

Dupa cum bine stiti deja, ca deh, suntem prieteni de ceva vreme, am doi baietei, Tudor care in fix o luna face 5 ani (WOW unde a fugit atata timp?!) si Victor care face in cateva zile 1 an si 3 luni. Sunt doi nazdravani dragalasi cu care imi petrec majoritatea timpului, ba chiar rectific TOT timpul, si cu care incerc sa cresc si eu ca om, ca mama, dar in acelasi timp trebuie sa invat sa fiu si copil.

 

Astazi o sa va povestesc putin de pataniile pe care le avem la masa. Sincer acolo e unul din locurile in care eu si tati atat ne bucuram cat si ne enervam, pentru ca unul e obsedat de mancare, iar altul ar putea sa nu manance o zi intreaga si ar fi chiar multumit. O sa va las cateva secunde sa va ganditi la personaje si sa faceti un exercitiu de imaginatie cu noi si copiii la masa. Zau de nu e amuzant. Cum se face ca Victor ar manca pana si zugraveala de pe pereti (n16409858_1482537821779238_2146591556_ou spun ca a facut asta, zau! haha) non-stop, iar Tudor fuge de mancare de parca lar tortura pana nu mai are suflu… Ar trebui sa vedeti fetele lor atunci cand ii chem la masa, Victor ma da efectiv jos ca sa ajunga primul la sfanta mancare, iar lui Tudor parca i se scurge viata in cateva secunde, dar stie ca nare incotro, asa ca vine si el la masa. Victor, mananca foarte mult si e foarte pofticios, daca nu ias pune stop nar realiza ca explodeaza de atata mancare, in schimb Tudor poate sta la o masa chiar si cateva ore bune mancand un sandvis..( da, ati citit bine, doar atat ii ia sa manance doua felii de paine cu ceva branzica/mezeluri/whatever la mijoloc). Ei bine, dar nu va ingrijorati prea tare, au si cateva lucruri in comun legat de mancare.. DULCIURILE. La capitolul asta, se cam lupta cu tati si uneori si cu mami, pentru ca sa fim seriosi cui nu ii plac dulciurile? Absolut evident ne-am invatat lectia si copiii nu primesc dulciuri decat foarte rar, altfel energia lor si capacitatile lor de mici teroristi cresc exponential.

 

Cu toate astea, se inteleg excelent, cand Tudor vrea sa scape de niste mancare in plus, e16443087_1482537928445894_887640516_o suficient sa se apropie de Victor si e garantat sa ramana fara cel putin jumatate din ce mananca. Se preface el dezamagit, dar va garantez, e al naibii de fericit ca ia iesit pasenta. Daca il intreb cam cear vrea sa manance, mereu ar zice: paste cu branza, taietei cu lapte, icre, crenvursti sau pizza. Toate niste porcarii daca stam bine sa ne gandim, in sensul ca nu sunt neaparat 100%sanatoase. Sincer, imi seamana. Mama rade de mine si imi spune ca Tudor e un mini-me atunci cand eram mica…si pana in prezent…dar el n-are voie  sa stie asta, asa ca tot ii spun de 65476584584 de ori/masa “MANANCA!!!!”. Nici nu mai trebuie sa mentionez cu cine seamana Victor, nu? (daca ati spus mami, gresit, e chiar TATI, hehe)

 

Cred ca va puteti imagina cam prin ce intamplari trecem si ce aventuri avem, dar pot sa va spun ca fara momente de genul asta n-as putea sa traiesc. Pe langa asta, Tudor chiar ne mai serveste niste replici de ramanem fara replica (de cele mai multe ori se rade de mami, ca deh, sunt in minoritate totusi) sau incearca sa ne convinga sa o lasam pe N. in camera lui (da, e inca indragostit), fara succes evident.

 

Viata e o aventura, iar copiii nostri sunt niste eroi aflati in antiteza. Se aliaza doar atunci cand trebuie sa o invinga pe “mami” la capitolul rabdare.

 

Aventuri frumoase va doresc!

Anca.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s