‘Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie?

Trebuie sa recunosc, ultimile zile m-au afectat destul de tare si desi chiar nu am absolut nicio treaba cu politica si tot ce inseamna ea, nu pot uita si nu voi uita vreodata cat de mult imi iubesc tara si pe oamenii minunati din ea. Stiu, nu sunt toti cu adevarat romani, nici nu vor fi vreromaniaodata… Niste indivizi care efectiv arunca pe geam viitorul si siguranta copiilor nostri nu se pot numi romani adevarati.

 

Nu mi s-a mai intamplat pana acum sa traiesc cu o angoasa si o teroare continua, o frica  pe care nu am mai experimentat-o si nu mi-am strans niciodata copiii mai tare la piept asa cum am facut-o in ultimile zile. Mi-e sincer frica de tot ce se poate intampla.. ma gandesc ca o sa ies cu copiii la plimbare si o sa-mi fie frica de fiecare om necunoscut, de fiecare fata ciudata pe care o voi intalni in parc, de absolut orice. Le promit in fiecare zi copiilor mei ca vor fi fericiti si ca ii vom invata tot ce stim de bine. Dar oare, cum sa-i mai invat sa fie modesti? Cinstiti? Sinceri? Cum sa le spun sa ramana intr-o tara plina de hoti, plina de oameni care au mainile murdare, cum sa-i invat sa nu fure?? Cum sa le dovedesc valoarea tarii nostre cand mass-media si televizorul sunt ca niste viermi care ne mananca din interior?

Nici nu stiti ce mandra sunt ca si romanca si ca oamenii nu se lasa atat de usor manipulati! Pentru ca desi avem o tara de hoti si nenorociti, voi ati vazut cati  oameni ies in strada pentru onoare? Pentru viitor? Pentru dreptate? Sute de mii… sute de mii de oameni care vor sa doarma iarasi linistiti.. sute de parinti care nu vor decat dreptate pentru copiii lor… sute de mii de romani care vor cinste pentru ei si tara lor, a noastra!! Sute de mii de romani care vor schimba istoria!

 

Trebuie sa intelegem ca viitorul e in mainile nostre si ca nimeni nu ne poate lua dreptul la o viata normala si linistita! Absolut nimeni! Daca nas avea copiii bolnavi as iesi in strada cu tot cu iei ca sa vedeti frica din ochii lor, frica de un viitor incert, necinstit si fara onoare. Atatia oameni muncesc zeci de ore pe saptamana pentru a putea pune ceva pe masa si pentru a avea un trai decent.. oare de ce nu furam toti? De ce ne spetim la fraierii pe salarii de nimic? Pentru ca asa am fost invatati.. parintii nostri au luptat pentru dreptate si siau dat si viata ca sa se asigure ca vom avea viitorul pe care il meritam… Cred ca e randul nostru sa facem asta pentru copii nostri si pentru tarape care o iubim atat de mult. Pentru ca inima noastra si sangele nostru nu se vor schimba niciodata, pentru ca incurajarile copiilor nostri nu vor inceta sa se auda rasunator, pentru ca vrem sa fim mandri de tara noastra si pentru ca vom lupta pentru dreptate pana nu vom mai avea suflu.

 

Mi-as dori o tara senina si fericita, pace si liniste si mi-as dori ca peste inca 20 de ani, copiii nostri sa povesteasca cu lacrimi in ochi sacrificiul tuturor romanilor pentru o Romanie mandra!

 

“Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!
Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,
Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;
Căci rămâne stânca, deşi moare valul,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.”

 

Mandra,

 

Anca.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s