Cât de greu poate fi job-ul de mămică?!

Cu fiecare zi ce trece, mă tot gândesc  oare ce o să se mai întâmple astăzi? ce mai e nou? și vă zic sigur, fiecare zi e o nouă aventură, mai ales când copilașii mei sunt bolnăviori. Astăzi ea treia zi consecutivă în care febra nu ne lasă în pace, dar cu toate astea, energia lor parcă e mai bună astăzi și nici n-au mai dormit așa ca ieri. Tot stau și mă gândesc oare cum au atâta bucurie, energie, cum pot fi atât de zglobii câteva ore, iar odată cu lăsarea serii, parcă se schimbă lucrurile. M-am trezit tare aiurea cu o durere în gât și cu câteva pete pe corp care pot fi ori de la stres, ori.. nu știu, sper că nu de la altceva și parcă mă dor toate oasele. Nici nu trebuie să vă mai spun, dar abia m-am ridicat din pat. Era și culmea să nu mă prindă și pe mine răceala, cred că a devenit un trend deja, deși mai degrabă e un cerc vicios. images.jpg

O, dar ce primăvară frumoasă avem.. adică ieri.. astăzi e atât de urât afară, încât dacă ar fi fost după mine, pe cuvânt, nu m-aș fi ridicat din pat… Dar piticii au nevoie de mine, iar pe lângă administratul de medicamente și verificatul temperaturii, trebuie să ne și “drăgălim”, poate avem noroc și alungăm spiritele rele (virușii), dar sincer parc[ nimic nu s-a schimbat de luni. Nu m-am mai simțit așa de moale și obosită de multă vreme, iar băiețeii mei se așteaptă să fiu fresh tot timpul. Evident, nu reușesc. Îmi pun în cap să fac atâtea lucruri.. și cumva niciodată nu reușesc să completez lista din mintea mea. Rutina cred că mă omoară. De dimineața și până seara, lucrurile se repetă la nesfârșit. Degeaba vă zic de curățenia de acum 2 zile, dacă astăzi e la fel, parcă nici nu m-aș fi atins de aspirator. Peste tot, roboței, jucării, șervețele, haine și desigur, mucișori și băluțe. Zău că e minunat să fi mamă, v-am mai spus că nu aș schimba nimic din viața mea, dar uneori, îmi doresc să mai fiu și eu bebeluș sau copil mic, să-mi facă altcineva de mâncare, să facă altcineva cumpărături, curățenie, eu să nu am nicio grijă. Sună simplu în teorie, dar practica ne omoară.

Mă tot gândeam că peste o lună o să împlinesc 24 de ani, dar pe cuvânt mai degrabă ma simt de 34, iar asta nu mă încântă deloc, apoi peste mai puțin de 5luni va trebui să revin la muncă, deci voi avea încă o responsabilitate în plus și mi se face pielea ca de găină numai când mă gândesc că nu voi respira o clipă de dimineața și până seara și va trebui să fiu în formă pentru familia mea. Am întrebat-o adesea pe mama cum a reușit să facă totul, dar n-am găsit încă soluția. Pe cuvânt că e extrem de grea meseria de mămică, dar pe cât de solicitantă e, nimic nu se compară cu zâmbetele copiilor mei, cu pupiceii de noapte bună, cu râsetele molipsitoare și prostioarele adorabile pe care le fac uneori.  te iubesc mult, mami  trebuie să fie fraza mea preferată. Nu vă mai zic de Victor care e un șmecheraș atât de adorabil și sper să aud și de la el aceleași cuvinte cât mai curând.

Mămici, chiar sunteți niște eroine în ochii mei, mai ales cele care aveți mai mulți îngerași, chiar vă admir. Toate mămicile din lumea asta care își dedică sufletul pentru copilașii lor sunt niște ființe minunate, iar tăticii sunt niște norocoși de asemenea persoane în viața lor. Tăticii sunt oricum grozavi, iar în cazul nostru, deși mami petrece mai mult timp cu copiii, la finele zilei ai mei băieței sunt cei mai fericiți când vine tati acasă de la muncă.

Ce frumoasă e viața dacă o vezi cu ochii potriviți! Chiar dacă suntem bolnăviori, nu uităm să ne iubim și sper să dureze la nesfârșit dragostea lor!

 

cu drag,

 

Anca.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s