0

“Nu sunteți o mamă cool!”

o-AMY-POEHLER-COOL-MOM-facebook-1024x512

Wow, a trecut ceva timp de când n-am mai pășit pe aici, dar sincer nici eu nu mai știu cum să îmi împart timpul. i s-a întâmplat o chestie mult prea amuzantă ca să nu o împărtășesc cu voi așa că, să vă țineți bine.

O să vă pregătesc puțin înainte și o să vă spun de pe acum că sunt o mămică destul de severă și grijulie în același timp, chiar dacă “practic” meseria asta de mai bine de 5 ani. Vine căldura, deci cu siguranță o să ieșim din ce în ce mai des pe afară, prin parcuri, pe la plimbări etc. O să recunosc, nu îmi plac parcurile mari penru că sunt aglomerate, iar dacă ies doar eu cu cei mici, nu pot să am 10 ochi să mă uit peste tot, așa că restricționez accesul lui Tudor în anumite zone, mai ales cele care sunt în afara ariei mele de acoperire.

Săptămâna trecută, am prins ceva zile frumoase și am ieșit prin parc cu copiii, iar în timp ce Tudor se distra cu câțiva prieteni de-ai lui, mă jucam și eu cu Victor. La nici un metru de noi erau vreo 4 fete, care aveau maxim 13 ani, dar e chiar puțin probabil să fi avut mai mult de atât… ele, domnișoarele mega educate, înjurau ca la ușa cortului și zău că am încercaat să le ignor, să le evit, dar mi-au atras atenția și a trebuit să le spun să înceteze, pentru că nu e demn de o domnișoară să înjure, așa că am insistat să nu o mai facă și să nu mai deranjeze. Nici n-am terminat de zis ce-aveam de zis și una din ele s-a uitat din cap până-n picioare la mine și mi-a zis “Nu sunteți o mamă cool!”.. nici n-am știut cum să reacționez, că au plecat dar chiar nu înteleg ce legătură are educația cu a fi mamă cool sau nu. Poate m-a crescut greșit mama pe mine, habar nu am dar chiar am rămas surprinsă. Nu mai zic, Cristi a râs copios atunci când i-am povestit, dar eu una n-am fost așa amuzată.

Simt nevoia să menționez, sunt și nu sunt e acord cu unele chestii, dar pur și simplu îmi place să știu că băieții mei o să fie educați cât e cât și vreau să fiu overprotective, mai ales că nu știi niciodată ce se poate întămpla chiar și cu tine lângă copil. Multe dintre mămici mi-au sugerat s-o las mai moale și să-i las pe copii să mai facă și ce vor.. Deci ar trebui să mă așez pe o bancă și să mă joc pe telefon și să sparg semințe și să-i las pe cei mici să meargă unde vor, că doar sunt în parc, nu e ca și cum ar putea să fie vreun personaj dubios pe acolo. Nu mă înțelegeți greșit, chiar dacă sunt overprotective, înțeleg și nevoia copiilor de a avea puțină libertate și nu sunt atât de strictă mereu, ba chiar până să îl avem pe Victor am fost tare moale și mereu mi-era greu să zic nu. Îi iubesc pe amândoi enorm și nu știu ce m-aș face fără ei, nu vreau să dau greș ca părinte, dar nu sunt nici absură. N-o să vin eu să vă zic să faceti ceva anume, pentru că sunt pe departe de a fi o mamă perfectă, dar încerc să fiu pentru copiii mei. Nu fac crize când mai scapă câte ceva pe jos, îi mai las și singuri să se joace la ei în cameră, nu mă mai panichez la orice zgârietură și le mai dau dulce din când în când. Dacă asta mă face o mamă nasoală și deloc cool, atunci așa să fie, eu chiar sunt fericită că pot să fac parte din viața copiilor mei, așa cu bune și rele.

Nu vreau să credeți că desconsider vreo mămică sau ceva de genul, la urma urmei fiecare știe cum vrea să-și crească odraslele.. și da, sunt o înțepată uneoriși mă stresez enorm de tare, pentru că nu îmi permit să fac greșeli atunci când îi am în grija mea. Poate că exagerez, poate că greșesc, poate că ar trebui să schimb anumite lucruri, dar mereu o să vreau binele băiețeilor mei, deci cu siguranță “Nu ești o mamă cool!” n-o să mă afecteze ever în viața asta, dar cu siguranță e ceva ce nu voi uita prea curând…

Aș avea multe de zis, dar număr zilele până la ziua mea de naștere, ca să mai cresc puțin în minte și suflet.. (glumiță) și merg să fiu o mamă cicălitoare pentru ai mei băieți!

 

Cu drag,

 

Anca!

0

There’s nothing better than being a mommy

Am muncit atât de mult în ultimile zile, încât nu mai știu de ce să mă mai apuc ca să am ce face.. glumesc, evident, sunt oricum epuizată de tot și toate, dar atât copiii mei cât și C. sunt lângă mine și mă susțin, cel puțin așa îmi place să cred…

_MG_0129.JPGAzi am realizat că mai sunt fix 11 zile până când Tudor împlinește 5 ani și m-au copleșit o mulțime de amintiri și de emoții.. Doamne cum zboară timpul! Mai are atât de puțin și începe școala..o, Doamne, tremur toată numai când mă gândesc că timpul ăsta nemilos trece atât de repede, iar eu trebuie să mă împac cu ideea că nu mai am bebeluși, ci băieți din ce în ce mai mari și mai frumoși, dar parcă nu îmi vine să cred..

Mai sunt câteva luni (mai puțin de 6 luni) și va trebui să mă întorc la muncă, iar amândoi băieții mei, vor merge la creșă și la grădi. Cum voi putea să mă despart de suflețelele mele, cum o să treacă ziua de muncă dacă eu o să mă gândesc non-stop la ce fac, cum se simt, dacă au mâncat, dacă au dormit, dacă au fost cuminți.. cum o să rezist să fac atâtea lucruri pe care îmi doresc să le fac? Oare energia mea o să fie la fel? Dar entuziasmul?

kk.JPG
Tremur când mă gândesc la toate astea pentru că m-am obișnuit să petrec timp cu familia mea, să fiu oarecum relaxată și bucuroasă că mă pot juca cu ei cât de mult vreau, fără să mă gândesc că sunt presată de timp..

Sunt varză dpdv al emoțiilor și deși am încercat să-mi bag în cap ideea că totul va fi bine, tot mă îngrijorez că nu voi putea face față tuturor obstacolelor și provocărilor.

Mi-aduc și acum aminte de ziua în care l-am născut pe Tudor, Doamne, eram terifiată, eram speriată și mai ales îngrijorată că nu voi fi o mamă bună…dar cummi l-au dat în brațe, la pieptul meu, am aflat că nimic nu mai conta, nimic nu era mai important, eram doar noidoi, la prima întâlnire. Am învățat atât de multe de la un omuleț atât de mic, mai multe decât mi-aș fi imaginat vreodată.. m-a iubit din prima clipă, iar eu m-am topit tot atunci. Cum se face că și acum după imediat 5 ani, încă îmi dau lacrimile de emoție și de fericire că în sfârșit am familia pe care mi-o doresc. Tudor e un băiețel sensibil, care te pătrunde cu ochii lui mari, iar Victor e jumătatea lui mai zvăpăiată. Mi-aș dori să puteți simți cu toții măcar o dată în viața asta fiorii și emoția pe care o simțim noi atunci când suntem îmbrățișați de băiețeii noștri, dar mai ales atunci când râd cu poftă de mami și de tati. Mi-au dat lacrimile între timp, iar Victor mă îmbrățișează ca un om mare.

Aș vrea să opresc timpul în loc, să mă bucur la nesfârșit de dragostea lor și de zâmbetele lor molipsitoare. Azi sunt melancolică…

 

Cu multă dragoste

Anca.

0

Relax, take it easy…love is the key!

Am hotărât să iau o pauză de la social media în weekend, iar duminică m-am relaxat alături de Cristi și de copii, pentru că simțeam că sunt mega epuizată și că fac mult prea multe lucruri în același timp, iar asta o să mă epuizeze și mai tare pe zi ce trece. Zis și făcut, duminică am lenevit mai mult, dar nu atât de mult cum mă gândeam că o să fac. how-to-love-and-be-loved-featured

Cred că v-am mai zis, dar uneori simt că 24h nu sunt deloc suficiente pentru a face tot ce îmi propun, iar ultimile zile au fost mai mult decât stresante, deși nimic nu prevestea asta. Sâmbătă am observat că aparatul meu foto s-a stricat și m-a demoralizat puțin, mai ales că nu îmi permit să investesc și într-un obectiv nou, dar asta e, sunt alte lucruri mai importante. Duminică le-am făcut și baie băieților și ne-am distrat teribil cu fiecare în parte, Tudor abia aștepta să o revadă pe N. la grădi să-i arate cum s-a tuns și aranjat pentru ea, ce să mai, ca un adevărat cavaler, dar știți asta deja. Nu aveam speranțe că o să mă odihnesc, pentru că v-am povestit deja că Victor a revenit la obiceiurile vechi de nesomn, dar m-am odihnit cred vreo 3 ore, poate 4 legate. Luni dimineața, îl trezește tati pe Tudor și.. surpriză! tușește iar… strănută, e înfundat, super! Abia am scăpat de răceală..sau nu. A mers totuși la grădi pentru că și-a dorit mult să scape odată de acasă și de rutină.. peste vreo oră s-a trezit și Victor.. abia mai respira.. și mi s-a rupt sufletul din nou… Cum se poate să stăm în casă și să ne protejăm copiii cum știm noi mai bine..și dintr-o dată, luni dimineața să fie fix la fel ca acum 2 săptămâni..?! Evident, iar am mers la doctor, aceeași poveste de virus nemernic care iar ne izolează în casă și iar facem pe “roboțeii” (facem aersoli). Trebuie să recunosc, o clipă am crezut că nu mai știu ce fac și că avem ghinion aiurea, dar după cum am tot auzit de un miliard de ori, trece și perioada asta.. SPER!

Dacă ieri a fost zi încărcată, azi ar trebui să ne înconjurăm cu iubire, să ne facem cadouri, să ieșim la întâlniri romantice, să avem o seară plină de dragoste, etc.. asta dacă nu ești părinte de copii mici, pentru că altfel nu ai absolut nicio șansă să faci asta. Nu cred că trebuie să vă mai zic asta, dar copiii sunt pe planul întâi și abia apoi urmează restul.. Nici eu și nici Cristi nu ne dăm în vânt după ziua asta, în sensul că e o zi ca oricare alta în care ne iubim la fel de mult, fără a trebui să dăm sfoară în țară că facem te miri ce… Acum 2 ani de Valentine’s Day se presupune că l-am conceput pe Victor, deci suntem și romantici, ce să mai. Dar lăsând gluma la o parte, cred că nu e nevoie de o zi în care să concentrezi exagerat toate drăgălășeniile și iubirea, etc, nu mă înțelegeți greșit, n-am nimic cu cei care fac asta, dar ajungi la o vârstă și la un moment în viață când realizezi că zilele de genul acesta sunt fun dacă ești adolescent, dacă ești adult, e puțin mai greu să sărbătorești o zi de dragoste marțea, când a doua zi mergi la muncă și copiii la grădi.

În mod clar, azi e despre iubire peste tot. E un concept frumos, iar eu sunt o norocoasă că am 3 Valentine dates pentru seara asta în care o să ne delectăm cu o prăjiturică și o să ne îmbrățisăm și o să ne pupăm ca în orice altă zi. Astăzi vreau să ne relaxăm și să uităm pentru o clipă de necazuri și de tot ce e negativ, sigur ne va vindeca iubirea asta mare a noastră.

 

Asta vă doresc și vouă, mămici, să aveți o zi specială și să vă simțiți iubite azi și întotdeauna!

0

To stress or not to stress?!

may31-2013-foto-stress-fatigueDupa cum ati citit si din tittlu astazi as vrea sa va povestesc cateva lucruri despre stres si cum (incerc sa) il combat in viata de zi cu zi. Fie ca suntem sau nu parinti, in mod absolut evident ne confruntam la un momentat cu momente in care din cauza oboselii, a copiilor, a lucrurilor pe care le avem de facut, a gandurilor si grijilor sau a vietii in general, ne simtim stresati.

Nu o sa va mint, de cele mai multe ori e mai usor sa spui ca e bine sa facem anumite lucruri pentru a scapa de stres, dar aplicarea teoriei in practica e aproape inexistenta. De cand am devenit mama am realizat cat de important e sa iti pastrezi calmul si sa gasesti cate o portita pentru a iesi din cotidian, dar de cand il avem si pe Victor, stresul si oboseala sunt la un alt nivel. Citisem si vazusem pe net mamici care indemnau alte mamici sa fie relaxate, sa isi gaseasca timp si pentru ele, sa iasa cateva ore din casa SINGURE, samd. Suna ca o poveste extrem de frumoasa, dar din nefericire pentru majoritatea dintre noi este absolut imposibil de realizat. Si o sa vorbesc in numele meu pentru ca sincer nu-mi place sa generalizez, dar n-am mai iesit singura din casa de peste un an jumatate, nu pentru ca mi-ar interzice careva, dar pur si simplu nu ma vad facand asta. Adica, nu vreau sa “ies cu fetele in club” sau sa fac orice alta activitate, pentru ca sincer n-am energia necesara.. si probabil tot la copii si la casa m-as gandi..daca ma intrebati pe mine, as alege sa ma inchid intr-o camera si as dormi, cred ca v-am mai spus… dar nici asta nu se poate pentru ca piticii sunt atasati de mine, iar tati.. sa fim seriosi, n-ar rezista atacurilor lor sau energiei care nu se epuizeaza deloc, nu pentru ca nu vrea, ci pentru ca baietii nostri sunt niste mamosi…

Cum fac eu fata stresului? sincer nu fac, adica nu intotdeauna.. sunt zile in care ai mei baieiti sunt mai linistiti sau au o dispozitie mai buna si mai stau si singurei, chiar si jumatate de ora si atunci ori mananc, ori ma intind in pat, ori beau o cafea, orice numai nu ma mai gandesc la nimic, uneori functioneaza, pentru ca ma detasez de realitate pentru cateva momente. Cel mai des, cand am cam jumatate de ora la dispozitie, chiar o ora, ma machiez.. asta ma face sa ma simt bine… Cred de fapt ca asta ma ajuta sa ma gandesc si la mine, nu numai la copii (voi incepe munca in curand si sunt absolut sigura ca voi regreta ca nu sunt acasa langa puii mei). De cele mai multe ori ascult muzica si dansez cu Tudor si Victor, le place la nebunie si ma amuza de fiecare data. De asemenea, seara cand trebuie sa ma pun sa dorm nu ma gandesc absolut niciodata la ce probleme avem, cat de proasta mi-a fost ziua, sau cat de mult o sa dorm.. ma gandesc doar sa ma relaxez si sa “imbratisez” o noua zi. Daca il intrebati pe C, probabil o sa va povesteasca de toate zilele in care sunt prost-dispusa. Nu neg, chiar sunt uneori nervoasa, irascibila si stresata, dar asta doar pentru ca nu reusesc sa scap de negativism si toate grijile de pe cap.

N-o sa va spun sa nu va stresati, pentru ca stim ca viata nu functioneaza chiar asa, dar nu o sa va condamne nimeni daca puneti pauza cate 10 minute in fiecare zi si pentru voi.. 10 minute minim! Avem si noi nevoie sa ne incarcam bateriile, sa mai zambim, sa mai gandim pozitiv si sa ne relaxam.. poate nu o sa ne iasa in fiecare zi, dar sigur putem face un compromis cu socrii, parintii sau de ce nu sotii (Cristi cel mai probabil se amuza, dar ar face orice sa ma vada fericita). Nu va simtiti prost ca daca n-ati atins fiecare punct din to do list pentru ca va veti stresa si mai tare. Pur si simplu sunt unele zile cand 24h trec ca 24 de minute, dar e si maine o zi si poimaine..si tot asa…

Astazi nu am vorbele la mine si nici energia necesara, dar copiii mei ma binedispun orice ar fi! Fiti puternice, dragi mamici! Va veni si ziua in care sa va bucurati o zi intreaga de liniste.. cel putin asa ma “ameninta” cei din jurul meu…

 

Soseste si primavara in viata de mamici!

 

Anca

 

0

Liniste?!

george-stieDin moment ce suntem tot virusati (toti, inafara de tati, care e mai norocos de fel) stam in casa si incercam sa ne distram cum stim noi mai bine. Vorbesc la plural…dar mai degraba ai mei copii se distreaza, in timp ce mami are o migrena ingrozitoare (asa imi trebuie daca ma imbolnavesc ultima….). V. Si T se simt putintel mai bine fata de zilele precedente in care parca aveam doi catelusi care latra, cam atat de rau erau, dar dupa antibiotice si aerosoli parca lucrurile arata mai bine azi, asa ca si nivelul de energie a crescut considerabil.

Trebuie sa recunosc, am fost atat de obosita aseara incat am adormit instantaneu… asta pana s-a trezit Victor, asa ca pana a adormit la loc.. am adormit si eu tot intre puiutii mei. M-am trezit fix la timp sa aud alarma lui tati si sa-l trezesc (pur intamplator, nu ca tati nu si-ar auzi vreodata alarmele, haha), ca mai apoi sa adorm pana undeva la 09:45.. Da, ati auzit bine, azi am lenevit mai mult decat trebuia, dar unul din motive e ca nu i-am auzit pe copii trezindu-se, cam atat de liniste era. De obicei, linistea la noi in casa e semn de panica, pentru ca absolut intotdeauna micii mei razboinici fac vreo prostioara.. Asa ca am sarit ca arsa sa vad ce se intampla ( daca ma urmariti de ceva vreme, in capul meu era doar “Da Doamne sa nu fi pictat Victor al meu toata camera in crema de fundulet”….si sa-i fi acoperit gura lui Tudor…nu ca ar schita vreodata ceva la prostioare..) si am fost chiar mega-uimita sa constat ca doar se jucau..frumos.. in liniste!!!??? Cum e posibil asa ceva, nici eu nu stiu. Cert e ca Victor trebuia schimbat in regim de urgenta dein cap pana in picioare, asa ca da, ma bucur ca n-am avut vreun poop incident. Zis si facut.. schimbat, hranit bebe, hranit Tudor, medicamente, aerosoli si inapoi la joaca. Eu cu tot cu copii la ei in camera, ca deh sunt bolnaviori asa ca mi sa parut o idee buna sa stau cu ei toata ziua ca sa-i supraveghez, dar aparent lor chiar nu le-a convenit treaba asta.. ar fi trebuit sa le vedeti privirea jucausa si nedumerirea…. DE CE inca e mami in camera..?? Ba chiar Tudor m-a si intrebat de ce nu plec (si ieri a fost la fel) si parea ca e deranjat de prezenta mea in sanctuarul lor de mini razboi… “Mami dar putem sa stam si singurei..nu ai treaba?” ” Mami, da’ cand pleci?”.. sincera sa fiu m-a amuzat teribil, atat ieri cat si astazi, ca doresc deja sa ma indeparteze, semn ca “schemele lor de razboi” si manipulare se dezvolta pe zi ce trece.. si daca tot au insistat mi-am permis sa doresc sa-mi beau cafeaua in liniste..

 

Trebuie sa admit, a fost chiar extraordinar de relaxant sa pot sa beau o cana de cafea in liniste si pace, dar nu va faceti iluzii asa cum mi-am facut si eu.. linistea a durat undeva la 10 minute, pana au inceput sa arunce cu chestii prin camera, sa se amuze la fiecare prostioara pe care o facea unul sau altul, s-au gadilat, s-au amuzat, pana au inceput sa se ciondaneasca si ei bine, paradisul a fost cam gata pe ziua de azi, deja a inceput sa fie iarasi galagie.. Sa nu cumva sa ma obisnuiesc cu atata liniste… Tot ce pot sa va spun e ca aveam nevoie de putina relaxare si de ce nu poate ai mei dragi baietei incep sa devina din ce in ce mai cuminti si o sa ma lase sa fac o baie?! sau sa ma uit la un film?! (Tudor rade de mine, Victor are privire ucigatoare, deci, mami, ai priceput mesajul, da?)

 

Nu pot decat sa ma bucur de toate progresele pe care le parcurgem impreuna si trebuie sa recunosc.. peste cativa ani vor fi niste aliati de temut..s-ar putea sa nu mai castig nicio batalie de acum in colo, darcum se poate sa fie atat de adorabili si totusi atat de annoying in acelasi timp? Oare se consulta.. “hai mai Victor s-o pacalim pe mami, ce crezi, hahahah?”.. si uite asa trec zilele si parca ma trezesc ca am langa mine doi flacai care au ei grija de mine si ma alinta! Abia astept!

 

Anca.

 

P.S: Am vrut sa va arat (din nou) cam la ce ma gandeam azi dimineata si rad de vreo 10 minute incoace.. gotta love my kids

Victor si ideile lui magistral de geniale (click here!)

0

Diametral opus

Dupa cum bine stiti deja, ca deh, suntem prieteni de ceva vreme, am doi baietei, Tudor care in fix o luna face 5 ani (WOW unde a fugit atata timp?!) si Victor care face in cateva zile 1 an si 3 luni. Sunt doi nazdravani dragalasi cu care imi petrec majoritatea timpului, ba chiar rectific TOT timpul, si cu care incerc sa cresc si eu ca om, ca mama, dar in acelasi timp trebuie sa invat sa fiu si copil.

 

Astazi o sa va povestesc putin de pataniile pe care le avem la masa. Sincer acolo e unul din locurile in care eu si tati atat ne bucuram cat si ne enervam, pentru ca unul e obsedat de mancare, iar altul ar putea sa nu manance o zi intreaga si ar fi chiar multumit. O sa va las cateva secunde sa va ganditi la personaje si sa faceti un exercitiu de imaginatie cu noi si copiii la masa. Zau de nu e amuzant. Cum se face ca Victor ar manca pana si zugraveala de pe pereti (n16409858_1482537821779238_2146591556_ou spun ca a facut asta, zau! haha) non-stop, iar Tudor fuge de mancare de parca lar tortura pana nu mai are suflu… Ar trebui sa vedeti fetele lor atunci cand ii chem la masa, Victor ma da efectiv jos ca sa ajunga primul la sfanta mancare, iar lui Tudor parca i se scurge viata in cateva secunde, dar stie ca nare incotro, asa ca vine si el la masa. Victor, mananca foarte mult si e foarte pofticios, daca nu ias pune stop nar realiza ca explodeaza de atata mancare, in schimb Tudor poate sta la o masa chiar si cateva ore bune mancand un sandvis..( da, ati citit bine, doar atat ii ia sa manance doua felii de paine cu ceva branzica/mezeluri/whatever la mijoloc). Ei bine, dar nu va ingrijorati prea tare, au si cateva lucruri in comun legat de mancare.. DULCIURILE. La capitolul asta, se cam lupta cu tati si uneori si cu mami, pentru ca sa fim seriosi cui nu ii plac dulciurile? Absolut evident ne-am invatat lectia si copiii nu primesc dulciuri decat foarte rar, altfel energia lor si capacitatile lor de mici teroristi cresc exponential.

 

Cu toate astea, se inteleg excelent, cand Tudor vrea sa scape de niste mancare in plus, e16443087_1482537928445894_887640516_o suficient sa se apropie de Victor si e garantat sa ramana fara cel putin jumatate din ce mananca. Se preface el dezamagit, dar va garantez, e al naibii de fericit ca ia iesit pasenta. Daca il intreb cam cear vrea sa manance, mereu ar zice: paste cu branza, taietei cu lapte, icre, crenvursti sau pizza. Toate niste porcarii daca stam bine sa ne gandim, in sensul ca nu sunt neaparat 100%sanatoase. Sincer, imi seamana. Mama rade de mine si imi spune ca Tudor e un mini-me atunci cand eram mica…si pana in prezent…dar el n-are voie  sa stie asta, asa ca tot ii spun de 65476584584 de ori/masa “MANANCA!!!!”. Nici nu mai trebuie sa mentionez cu cine seamana Victor, nu? (daca ati spus mami, gresit, e chiar TATI, hehe)

 

Cred ca va puteti imagina cam prin ce intamplari trecem si ce aventuri avem, dar pot sa va spun ca fara momente de genul asta n-as putea sa traiesc. Pe langa asta, Tudor chiar ne mai serveste niste replici de ramanem fara replica (de cele mai multe ori se rade de mami, ca deh, sunt in minoritate totusi) sau incearca sa ne convinga sa o lasam pe N. in camera lui (da, e inca indragostit), fara succes evident.

 

Viata e o aventura, iar copiii nostri sunt niste eroi aflati in antiteza. Se aliaza doar atunci cand trebuie sa o invinga pe “mami” la capitolul rabdare.

 

Aventuri frumoase va doresc!

Anca.

0

Perfect imperfect

Stiu ca mi-am propus sa scriu mai des si ca o sa incerc sa va impartasesc cat de multe pot din viata noastra si a copiilor nostri, dar cumva nu reusesc sa imi organizez atat de bine timpul incat sa am vreme de tot ceea ce imi propun. Ultima perioada din viata noastra a fost nitel mai domolita si asta pentru ca am reusit sa ma mai odihnesc si in acelasi timp Victor a facut mari progrese in ceea ce priveste somnul lui. Am descarcareavut norocul de a imi reaminti de ce inseamna o noapte dormita cap-coada, dar pentru ca cobesc intotdeauna cand nu trebuie, trebuie sa recunosc ca au fost si nopti in care imi venea sa mor de somn. Cu toate astea, mi-am reprosat ca il invinuiam pe el, un biet suflet de un an si doua luni ca se incapataneaza sa nu doarma. Aveam impresia ca vibe-ul meu negativ il
afecta in unele zile si ca uneori au fost nopti groaznice si din cauza mea. Mi-am setat o  alta gandire si trebuie sa recunosc, a mai functionat in unele nopti si am reusit sa dirm chiar si cate 5-7 ore, ceea ce pentru mine se numeste paradis. Cu singuranta mindset-ul meu a fost total gresit, dar lucrurile de genul asta chiar nu le poti controla.

 

Asadar am avut si zile bune si zile mai putin bune, dar cred ca orice mamica stie deja asta. Cu toate momentele astea de liniste noaptea, ma trezesc din ce in ce mai obosita si lipsita de energie, de parca nam dormit de 1000 de ani, dar cu siguranta si asta o sa treaca daca nu ma stresez prea mult.

 

Urmaresc cu interes cateva bloguri cu mamici si viata lor si cam ce se intampla cu copilasii lor.. le urmaresc ca sa imi intaresc ideea de a fi mama normala. Absolut toate mamicile se confrunta cu teama, cu probleme ale copiilor, cu colici, cu oboseala, cu galagie, cu zile de stres continuu, dar din nou cred ca stiti asta deja.

 

Ma deranjeaza enorm idealul si perfectul, pentru ca din punctul meu de vedere chiar unele chestii nu sunt realizabile…. Dar hai sa va impartasesc cateva din ideile car-mi inunda mintea de cele mai multe ori..

  1. Copiii nu rad tot timpul si nici nu-s draguti 24/7, ba din contra. Sunt momente in care te intrebi ” De ce am vrut copii?!”… Gandurile astea trec, desigur, dar exista.
  2. Nu exista copii cuminti…sau cel putin ai mei nu sunt; au si momente in care se joaca frumos, in liniste, cu voie buna, dar majoritatea timpului nu veti auzi decat tipete, urlete si plansete, toate in acelasi timp.
  3. Nu poti sa ai grija si de tine si de copii si de casa, sa faci si de mancare si curatenie, sa te si machiezi, sa citesti o carte si sa mai faci alte inca 254654 lucruri intr-o zi. Cel mult sa ai grija de copii si sa mai faci un lucru sau 2 (dezamagitor, nu-i asa?)
  4. Curatenia nu se pastreaza oricat de obsedat de curatenie esti….Facem curatenie si in 2 milisecunde e mai dezordine decat era. Ce chestie vrajitoreasca, nu?
  5. Nu iti poti tine bebelusul in brate tot timpul, dar nici nu il poti lasa sa urle. Ei bine, eu fac un balans intre cele 2 situatii, asadar Victor mai si urla…destul.
  6. Nu exista sa nu ma enervez intr-o zi..chiar daca inainte asta era una dintre chestiile la care ma pricepeam, acum chiar u exista sa nu ma enervez.
  7. Copiii mici nu sunt genii. Asta inseamna ca la 1 an si 2 luni nu vorbeste, citeste carti si merge si mai si gateste… chiar nu, haha! Asa ca, Victor e perfect normal, merge de la 11 luni si stie cateva cuvinte, cred ca e suficient. Pe de alta parte, la 5 ani aproape, desi Tudor mai are multe de invatat, e mai cuminte in general in alta parte, vorbaret acasa si plin de energie..asa-s copiii, ce chestie.
  8. Femeilor nu le plac sfaturile primite de la alti oameni/mamici/parinti…mie personal chiar nu imi plac, ba chiar ma exaspereaza cand cineva isi da cu parerea in legatura cu modul meu de a fi parinte sau modul in care imi cresc copiii. Am si momente de geniu si momente de.. mai putin geniu, haha..

Asadar, universul meu e pe departe de a fi perfect, dar e perfectul meu imperfect. Am norocul de a avea langa mine atat familia, cat si pe tati care este suportul meu no1. Daca nar fi C. probabil m-as simti mai tot timpul inutila si stresata. Toate trec, sunt destule zile in sac.

 

Asadar, zambesc, a mai trecut o zi grea.

 

Anca