0

Unexpected…

everything-will-work-out_-things-will-get-better_

Știți senzația aceea de ” să se termine odată săptămâna asta?”.. nu știu cum să vă explic, dar azi de dimineață crezusem că săptămâna asta se va încheia pozitiv și fericit, în schimb, la ce noroc avem în ultima perioadă, n-a fost deloc așa.. Uneori chiar am impresia că mintea mea se complică și se stresează mult prea tare și inutil de cele mai multe ori, dar chiar nu există lună care să fie liniștită de la cap la coadă. V-am povestit deja că săptămâna aceasta nu a fost deloc una grozavă pentru noi, mai ales că am ajuns cu Victor pe la urgențe, dar slavă Domnului, e mult mai bine, e vioi, fericit, dar din cauza cocktail-ului de medicamente, s-a iritat atât de tare la funduleț, încât e terozizat de fiecare dată când verific dacă trebuie schimbat. Mi-au dat lacrimile de la atâta plans și de la privirea lui de  “mami, te rog..nu!”, dar din păcate chiar nu avem o altă soluție decât să așteptăm să se încheie tratamentul și să sperăm că ambii copii vor fi bine.

Dacă credeați că noi adulții nu prea pățim mare lucru în general, ei bine, astăzi chiar nu s-au aliniat deloc astrele. Poate mulți dintre voi sunt în toi cu pregătirile de Paște, eu sunt în toi cu a avea grijă de toți bolnăviorii casei. Astăzi tati a pățit-o mai rău decât mi-aș fi imaginat vreodată că poate face o răceală.. n-am vazut până acum oameni care să fie răpuși atât de rapid și de rău de febră și stare de rău. Zău că uneori simt că ar trebui să mă apuc de medicină ca să nu ma mai panichez la fiecare situație de genul ăsta… Știu, e imposibil să n-o pățim și noi, dar Dumnezeule, ce timing au toate “relele” astea.. Nu mai puteau aștepta încă vreo 20 de ani? Zic și eu…

Citisem pe Facebook o chesie de genul “Cine duce greul întro familie? Mama sau tata?” și poate că instictiv o să tindeți să spuneți mama sau tata sau poate chiar ambele, dar vă zic sigur că fiecare este important, da mămicile sunt multitasking și clar pot face multe lucruri, dar tati are aceiași importanță, fără el în momente de genul acesta, chiar simt că nu fac față/ Și s-a aducat foarte mult stres, oboseală, nervi, frustrări și nu mai reacționez 100% corect și atunci când îmi aștern capul pe pernă mă gândesc la toate lucrurile pe care le-aș fi putut face diferit în ziua respectivă. Cam așa a fost și astăzi…. ecomplicat să ai grijă și de copii și detati, pentru că ambele părți au nevoie de atenție sporită. Cam astea sunt momentele în care mă panichez și încep să mă port ca o nebună, dar fac asta pentru că nu știu să gestionez toate situațiile. Mă bucur că am reușit să adorm copiii și că tati are o șansă să se facă bine până de Paști, dar chiar sper să scăpăm odată de toate ghinioanele care par să se tină lanț de ceva vree. Știu, hormonii mei sunt debili cu totul, dar cam asta se întâmplă când stresul meu depășește limita admisă zilnic. Ar trebui să fie ilegal să te simți atât de sleit de puteri, mai ales că mâine se presupune că am o grămandă de treabă pe care nu știu dacă o voi termina. Astenia asta de sărbători mă termină, curățenie, mâncare, stres, orice numai să dai bine “pe sticlă”, adică să te vadă vecinii și să zică de tin e că nu ești un părinte ratat care nu face față atâtor lucruri. Ei bine, dacă deja mi s-a spus de niște puștoaice că nu sunt deloc o mamă cool, vă mărturisesc.. nu o să fac mâncare, poate nici curățenie încât să fie spotless, dar orice ar fi, sărbătoare sau nu, dacă familia mea e bine, toate lucrurile vor decurge fix așa cum trebuie.

V-am mai zis eu că simt că am 30 de ani? Ei bine, în teorie am împlinit miercuri abia 24, dar aș putea să jur că universul mă minte și de fapt am pus 5 ani într-un an.. fie, vin sărbătorle și trebuie să ne bucurăm de atmosfera plăcută și de cozonaci, pască și ouă, dar mai ales de încărcătura emoțională dpdv religios. Vreau să vă urez și vouă iniște și sănătate, altceva nu-mi doresc nici măcar eu.

Inevitabil va fi bine!??

 

Cu dragoste,

 

Anca.

Advertisements
0

Durere muta

Nici nu stiu cu ce sa incep, dar seara asta a fost printre cele mai ingrozitoare din intreaga mea viata si cariera de mamica. Tineti minte cand va povesteam ce fain si frumos se poarta cei (tineri) de la spitalul de copii?! Asta pana cand deranjezi niste doamne pentru simplul fapt ca ti-ai permis nesimtirea de a veni cu copilul tau la urgente.. Nu ma intelegeti gresit, respect din tot sufletul aceasta meserie pentru ca stiu ce sacrificii presupune, dar ce nu accept este nesimtirea cu care aceste cadre “cu experienra” jignesc o mama care e sleita de puteri si de durere pentru ca nu poate face nimic pentru puiul ei.

Nu suntem genul de parinti obsedati de urgente la fiecare nas ce curge, ci apelam la aceasta (non)solutie doar atunci cand am epuizat absolut tot ce sta in puterea noastra. Victor a inceput sa faca febra aseara si nu s-a mai oprit pana la ora 19 cand am ajuns la urgente. Am incercat totul acasa si initial am crezut ca e vina dintilor, iar apoi treaba a degenerat intro febra pe care clar nu o puteam controla..asa ca am fugit la urgente pentru ca suntem niste parinti disperati…disperati sa ne stim copiii in regula. Din momentul in care “duamna asistenta” a masurat temperatura copilului nostru si a “constatat” ca are doar 37.2 (dupa masuratori intentionat eronate) am stiut ca seara noastra va fi agonizant de lunga si trista. Victor s-a purtat absolut exemplar si desi era terminat de febra si tot ce se intampla cu el, a rezistat mai bine de 4 ore pana ne-a vazut cineva. 4 ore de febra cumplita si dureri pe care doar el stie cat de ingrozitoare au fost. Copilul avea febra 40, tremura din cap pana in picioare si voia doar sa ii fie bine. Ma doare atat de tare sa o zic, dar n-am crezut vreodata ca voi ajunge sa ma enervez atat de tare pe niste ‘individe’ care nu stiu decat sa barfeasca si sa comenteze fara fundament in niste momente in care nu trebuie sa faci nimic altceva decat sa spui parintelui ce e de facut. Va scriu pentru ca ma doare si pentru ca ma frustreaza neputinta mea de a lupta contra unui sistem corupt si mizerabil in care e normal sa te joci cu oameni si mai ales cu copii mici, care de la o febra atat de mare pot ramane cu atatea repercusiuni. 200 de lei pe medicamente mai tarziu si cateva schimburi de replici stupide, imi astern capul pe perna linistita ca ambii copii dorm si ca vom fi in continuare niste parinti buni pentru copiii nostri. Maine e ziua mea de nastere si singurul cadou pe care mi-l doresc este sa-mi vad copiii sanatosi si familia la fel de frumoasa si unita ca pana acum. Nu doresc nimanui sa treaca cu copiii lor prin clipe de genul acesta, dar tot ce pot sa va zic fara nicio retinere este ca tinerii care practica aceasta meserie incredibil de frumoasa sunt de un infinit de ori mai dedicati, respectuosi si atenti decat vor fi vreodata persoanele din aceasta seara. Poate sunt absurda si tampita in sinea mea de mama, poate vorbeste durerea si neputinta, oboseala colpesitoare sau hormonii mei idioti, dar sper din toata inima sa nu mai ajungem vreodata in viata asta la Spitalul de Copii.

Imi pare rau ca nu pot fi mai mult decat sunt acum, dar tot ce stiu e ca sunt cea mai buna mama pentru copiii mei iar tati este cel mai minunat om din intreaga lume. Nu vreau decat sanatate si liniste.

Va las sa va bucurati de noaptea asta linistita si nu va doresc decat sanatate. Restul nici nu mai conteaza.

Cu durerein suflet,

O mama.

0

“Nu sunteți o mamă cool!”

o-AMY-POEHLER-COOL-MOM-facebook-1024x512

Wow, a trecut ceva timp de când n-am mai pășit pe aici, dar sincer nici eu nu mai știu cum să îmi împart timpul. i s-a întâmplat o chestie mult prea amuzantă ca să nu o împărtășesc cu voi așa că, să vă țineți bine.

O să vă pregătesc puțin înainte și o să vă spun de pe acum că sunt o mămică destul de severă și grijulie în același timp, chiar dacă “practic” meseria asta de mai bine de 5 ani. Vine căldura, deci cu siguranță o să ieșim din ce în ce mai des pe afară, prin parcuri, pe la plimbări etc. O să recunosc, nu îmi plac parcurile mari penru că sunt aglomerate, iar dacă ies doar eu cu cei mici, nu pot să am 10 ochi să mă uit peste tot, așa că restricționez accesul lui Tudor în anumite zone, mai ales cele care sunt în afara ariei mele de acoperire.

Săptămâna trecută, am prins ceva zile frumoase și am ieșit prin parc cu copiii, iar în timp ce Tudor se distra cu câțiva prieteni de-ai lui, mă jucam și eu cu Victor. La nici un metru de noi erau vreo 4 fete, care aveau maxim 13 ani, dar e chiar puțin probabil să fi avut mai mult de atât… ele, domnișoarele mega educate, înjurau ca la ușa cortului și zău că am încercaat să le ignor, să le evit, dar mi-au atras atenția și a trebuit să le spun să înceteze, pentru că nu e demn de o domnișoară să înjure, așa că am insistat să nu o mai facă și să nu mai deranjeze. Nici n-am terminat de zis ce-aveam de zis și una din ele s-a uitat din cap până-n picioare la mine și mi-a zis “Nu sunteți o mamă cool!”.. nici n-am știut cum să reacționez, că au plecat dar chiar nu înteleg ce legătură are educația cu a fi mamă cool sau nu. Poate m-a crescut greșit mama pe mine, habar nu am dar chiar am rămas surprinsă. Nu mai zic, Cristi a râs copios atunci când i-am povestit, dar eu una n-am fost așa amuzată.

Simt nevoia să menționez, sunt și nu sunt e acord cu unele chestii, dar pur și simplu îmi place să știu că băieții mei o să fie educați cât e cât și vreau să fiu overprotective, mai ales că nu știi niciodată ce se poate întămpla chiar și cu tine lângă copil. Multe dintre mămici mi-au sugerat s-o las mai moale și să-i las pe copii să mai facă și ce vor.. Deci ar trebui să mă așez pe o bancă și să mă joc pe telefon și să sparg semințe și să-i las pe cei mici să meargă unde vor, că doar sunt în parc, nu e ca și cum ar putea să fie vreun personaj dubios pe acolo. Nu mă înțelegeți greșit, chiar dacă sunt overprotective, înțeleg și nevoia copiilor de a avea puțină libertate și nu sunt atât de strictă mereu, ba chiar până să îl avem pe Victor am fost tare moale și mereu mi-era greu să zic nu. Îi iubesc pe amândoi enorm și nu știu ce m-aș face fără ei, nu vreau să dau greș ca părinte, dar nu sunt nici absură. N-o să vin eu să vă zic să faceti ceva anume, pentru că sunt pe departe de a fi o mamă perfectă, dar încerc să fiu pentru copiii mei. Nu fac crize când mai scapă câte ceva pe jos, îi mai las și singuri să se joace la ei în cameră, nu mă mai panichez la orice zgârietură și le mai dau dulce din când în când. Dacă asta mă face o mamă nasoală și deloc cool, atunci așa să fie, eu chiar sunt fericită că pot să fac parte din viața copiilor mei, așa cu bune și rele.

Nu vreau să credeți că desconsider vreo mămică sau ceva de genul, la urma urmei fiecare știe cum vrea să-și crească odraslele.. și da, sunt o înțepată uneoriși mă stresez enorm de tare, pentru că nu îmi permit să fac greșeli atunci când îi am în grija mea. Poate că exagerez, poate că greșesc, poate că ar trebui să schimb anumite lucruri, dar mereu o să vreau binele băiețeilor mei, deci cu siguranță “Nu ești o mamă cool!” n-o să mă afecteze ever în viața asta, dar cu siguranță e ceva ce nu voi uita prea curând…

Aș avea multe de zis, dar număr zilele până la ziua mea de naștere, ca să mai cresc puțin în minte și suflet.. (glumiță) și merg să fiu o mamă cicălitoare pentru ai mei băieți!

 

Cu drag,

 

Anca!

0

Mama și copiii – primăvara mea –

kkA trecut ceva vreme de când nu v-am mai împărtășit din pățaniile noastre, dar totul a decurs oarecum normal, în limite, până acum 2 zile. Am și avut o groază de inspirație pentru blogul de make-up și trebuie să recunosc.. m-a acaparat. Cu toate astea, mi-am organizat timpul în așa fel încât cei mici să se bucure de mine cel mai mult și invers la fel. Ne-am distrat, am avut niște zile minunate în familie și ne-am bucurat enorm de timpul petrecut în 4, a fost magic!IMG_20170306_200238

A început și primăvara, iar astăzi sărbătorim  Ziua internațională a femeii  și ne bucurăm de toată atenția care ni se oferă. După cum v-am mai povestit, eu nu cred în zile de genul destinate pentru a sărbători ceva. O sărbătoresc și o iubesc pe mama în fiecare zi și îi sunt recunoscătoare pentru toată iubirea cu care ne-a înconjurat și ne înconjoară zi de zi. V-am mai spus, dar mama este stâlpul familiei noastre și fără ea, astăzi nu aș exista. Îi mulțumesc în fiecare zi că a luptat pentru noi și că nu a renunțat niciodată la noi, chiar dacă viața a fost extrem de nedreaptă, mai mult cu ea, decât cu noi, dar cu toate astea, cu fiecare an ce trece e din ce în ce mai iubitoare, din ce în ce mai puternică și este cel mai muncitor om pe care îl știu. Ar face orice să ne fie bine și nu, n-am să o sărbătoresc numai de 8 martie!

De când am devenit mamă acum 5 ani, am realizat că nu este nimic mai important decât dragostea familiei care te înconjoară. Astăzi le mulțumesc tuturor femeilor care sunt mame iubitoare și femei puternice, muncitoare și frumoase în fiecare zi. Le mulțumesc pentru toate zâmbetele și momentele fericite pe care le-am împărtășit. Știți deja, dar eu am 2 mame acum, pe care le iubesc la fel de mult și cărora le mulțumesc pentru toată dragostea pe care mi-o oferă.

Snapchat-645494476

Săptămâna noastră nu a început deloc grozav, după cum bine știți, după câteva zile de voie bună și fericire, copiii mei s-au îmbolnăvit iarăși, cu toate că am avut grijă să le fie bine. Duminică seara am fost extrem de frustrată și dezamăgită de mine mai ales, pentru că nu pot face nimic să evit situații de genul. M-am simțit groaznic de rău să-mi văd puii suferind iarăși.. și parcă cu fiecare răceală pe care o capătă, devine din ce în ce mai rău, ieri au fost triști si fără vlagă, supărați că iarăși stăm să aflăm cât de rău poate deveniSnapchat-489657331, fără poftă de viață sau de mâncare, iar spre seară parcă a fost puțin mai bine. S-au și odihnit cât de cât, pentru că au fost epuizați, iar astăzi a început îngrozitor… amândoi, cu febră atât de mare, încât au încălzit toată camera. Am crezut că va fi mai bine, dar se pare că ne îndreptăm spre mai rău și chiar sunt supărată pe mine, pe timp, pe viruși, pe tot.. Cu toate astea, m-au luat în brațe, Tudor mi-a spus trezindu-se  mami, te iubesc!  iar mai târziu la multi ani, mami!  și mi s-a topit inima. Cum să fiu supărată și slabă, atunci când ei, cu toate simptomele urâte, îmi zâmbesc și mă iubesc, ca în orice altă zi. .. Momentele de genul acesta le păstrez aproape de inima mea și n-aș schimba nimic din viața mea, ba din contră, aș pune pe  repeat  toate momentele de drăgălășenie și iubire. E o onoare pentru mine să am norocul de a avea o familie atât de frumoasă și chiar și atunci când am impresia că nimic nu merge bine, copiii mei sunt acolo să-mi ofere pupici și îmbrățișări și mă liniștesc întotdeauna cu veselia lor! Ce altceva mi-aș putea dori? Vă zic eu: sănătate și atât.. nimic altceva..
img_20160824_170652

Astăzi este despre iubire și eu îmi primesc doză dublă de dragoste astăzi, sperând că mâine voi avea doi războinici năzdrăvani și jucăuși, care îmi zâmbesc cu sufletul. Vă doresc și vouă, tuturor femeilor din lumea asta, putere, sănătate și sper să fiți înconjurate numai de iubire și frumos.. o meritați, chiar dacă poate unele din voi nu o credeți, dar sunteți mame minunate și femei incredibile! Păstrați-vă sufletul frumos și inima plină de bucurie, iubiți-vă mamele și copiii în fiecare zi din ce în ce mai mult și sper să aveți o primăvară caldă, plină de realizări!

 

 

 

 

Love always wins.

 

Cu dragoste,

 

Anca.

0

Relax, take it easy…love is the key!

Am hotărât să iau o pauză de la social media în weekend, iar duminică m-am relaxat alături de Cristi și de copii, pentru că simțeam că sunt mega epuizată și că fac mult prea multe lucruri în același timp, iar asta o să mă epuizeze și mai tare pe zi ce trece. Zis și făcut, duminică am lenevit mai mult, dar nu atât de mult cum mă gândeam că o să fac. how-to-love-and-be-loved-featured

Cred că v-am mai zis, dar uneori simt că 24h nu sunt deloc suficiente pentru a face tot ce îmi propun, iar ultimile zile au fost mai mult decât stresante, deși nimic nu prevestea asta. Sâmbătă am observat că aparatul meu foto s-a stricat și m-a demoralizat puțin, mai ales că nu îmi permit să investesc și într-un obectiv nou, dar asta e, sunt alte lucruri mai importante. Duminică le-am făcut și baie băieților și ne-am distrat teribil cu fiecare în parte, Tudor abia aștepta să o revadă pe N. la grădi să-i arate cum s-a tuns și aranjat pentru ea, ce să mai, ca un adevărat cavaler, dar știți asta deja. Nu aveam speranțe că o să mă odihnesc, pentru că v-am povestit deja că Victor a revenit la obiceiurile vechi de nesomn, dar m-am odihnit cred vreo 3 ore, poate 4 legate. Luni dimineața, îl trezește tati pe Tudor și.. surpriză! tușește iar… strănută, e înfundat, super! Abia am scăpat de răceală..sau nu. A mers totuși la grădi pentru că și-a dorit mult să scape odată de acasă și de rutină.. peste vreo oră s-a trezit și Victor.. abia mai respira.. și mi s-a rupt sufletul din nou… Cum se poate să stăm în casă și să ne protejăm copiii cum știm noi mai bine..și dintr-o dată, luni dimineața să fie fix la fel ca acum 2 săptămâni..?! Evident, iar am mers la doctor, aceeași poveste de virus nemernic care iar ne izolează în casă și iar facem pe “roboțeii” (facem aersoli). Trebuie să recunosc, o clipă am crezut că nu mai știu ce fac și că avem ghinion aiurea, dar după cum am tot auzit de un miliard de ori, trece și perioada asta.. SPER!

Dacă ieri a fost zi încărcată, azi ar trebui să ne înconjurăm cu iubire, să ne facem cadouri, să ieșim la întâlniri romantice, să avem o seară plină de dragoste, etc.. asta dacă nu ești părinte de copii mici, pentru că altfel nu ai absolut nicio șansă să faci asta. Nu cred că trebuie să vă mai zic asta, dar copiii sunt pe planul întâi și abia apoi urmează restul.. Nici eu și nici Cristi nu ne dăm în vânt după ziua asta, în sensul că e o zi ca oricare alta în care ne iubim la fel de mult, fără a trebui să dăm sfoară în țară că facem te miri ce… Acum 2 ani de Valentine’s Day se presupune că l-am conceput pe Victor, deci suntem și romantici, ce să mai. Dar lăsând gluma la o parte, cred că nu e nevoie de o zi în care să concentrezi exagerat toate drăgălășeniile și iubirea, etc, nu mă înțelegeți greșit, n-am nimic cu cei care fac asta, dar ajungi la o vârstă și la un moment în viață când realizezi că zilele de genul acesta sunt fun dacă ești adolescent, dacă ești adult, e puțin mai greu să sărbătorești o zi de dragoste marțea, când a doua zi mergi la muncă și copiii la grădi.

În mod clar, azi e despre iubire peste tot. E un concept frumos, iar eu sunt o norocoasă că am 3 Valentine dates pentru seara asta în care o să ne delectăm cu o prăjiturică și o să ne îmbrățisăm și o să ne pupăm ca în orice altă zi. Astăzi vreau să ne relaxăm și să uităm pentru o clipă de necazuri și de tot ce e negativ, sigur ne va vindeca iubirea asta mare a noastră.

 

Asta vă doresc și vouă, mămici, să aveți o zi specială și să vă simțiți iubite azi și întotdeauna!

0

Motherhood at its finest

0a9a2c384484dad4bc901467b09bc479M-am apucat de atât de multe lucruri încât nu mai știu să țin pasul cu toate… Desigur, eu sunt singura vinovată de toate astea, dar mă simt mai epuizată dacă stau și nu fac nimic. Ei bine, ultimile zile n-au fost deloc roz pentru liniștea și odihna mea și asta pentru că copiii sunt încă fonfăiți, încă li se înfundă nasul și încă stăm baricadați în casă până ne trece. Trebuie să recunosc, urăsc iarna și nu îmi place deloc să mă simt izolată, sau să-i țin pe copii în casă, dar hei, așa au răcit ultima oară, așa că eu nu mai risc.

Recunosc, n-am avut deloc inspirație zilele astea și m-am simțit obosită încă de la începutul săptămânii, bachiar am adormit în fund de vreo 2 ori, fără să știu ce e cu mine… Dacă vă povesteam acum ceva postări că somnul lui Victor a evoluat, ei bine, m-am înșelat… de o săptămână jumătate, de când au răcit băieții mei, iar se trezește din oră în oră și dacă nu mă simte lângă el, plânge până îl aud.. așa că iarăși dorm între ei.. bine, doarme mult spus pentru că e atât de incomod, de mă doare spatele și toată pielea de pe mine (îmi place să mă lăfăi în patul meu..). Cred că v-am mai zis, dar chiar consider că mămicile sunt niște eroine, eu sincer nu știu cum reușiti, dragile mele, eu chiar simt că mi se va scurge viața de tot dacă Victor revine la vechile obiceiuri cu somnul… nici la amiază nu mai doarme.. 15 minute e record..(azi am zis că-i adorm pe amândoi și mă odihnesc și eu..).

 

Cu toate astea, tot se trezesc niște mici înțelepte femei, să îmi dea sfaturi și să mă mustre de fiecare dată când am ocazia (îmi scrisese o mămică cred pe FB că ar trebui să-mi scot copiii afară indiferent de temperatura din ziua respectivă), dar așa cum am mai zis, sunt o mamă nebună și overprotective, așa că eu decid cam ce e mai bine pentru copiii mei, că doar sunt ai mei până la urmă și nu ai altora. Chiar apreciez sfaturile constructive, dar nu îmi plac remarcile răutăcioase absolut deloc. Știu că sunt tânără și mai am o mulțime de lucruri de învățat, dar fiecare om e diferit, fiecare tată e diferit, fiecare mamă e diferită.. cu toții ne dorim numai ce e mai bun pentru băieții noștri, dar de cele mai multe ori viața e făcută în așa fel să ne provoace să trecem prin tot felul de chestii.

 

Cred că o să adorm în timp ce respir, dar tot trebuie să am energie să mă joc cu ai mei drăguți băieți. Cred că sunt eu prea irascibilă și prea obosită să am răbdare, dar am impresia că nici ei nu mai țin cu mine. Poate sunt și paranoică, nu neg, dar săptămâna asta chiar a fost lunga și aștept să se termine odată.

 

Voiam doar să vă transmit azi, dragi părinți, să nu vă lăsați influențați de gura târgului, sunt atâtea băbisme idioate și atâtea superstiții pe care nu le înțeleg.. de n-am cuvinte.. (să nu îi tai unghiile până la botez că fură?!, să nu îi tai părul până la tăiatul moțului chiar dacă-i vine-n ochi..apropo, “tăiatul moțului ” e o tradiție, n-are nicio legătură cu religia…) sunt multe de tot, dar la finele zilei tu ca părinte responsabil decizi ce e mai bine pentru copilul tău, așa că nu asculta de “vecina de la 2” care zice că nu e bine să ții copilul în port-bebe, sau că trebuie să fie infășat până la un an, sau ca tre să poarte căciuliță și în casă, TU ca părinte responsabil faci ce crezi că e mai bine pentru copiii tăi.

 

Sunt atâtea lucruri pe care aș vrea să le învețe copiii mei și uneori chiar mă simt prost că nu pot face mai mult decât fac deja, dar nicio clipă n-o să cred că sunt o –mamă rea– e așa de simplu să aruncăm cu vorbe, să ne credem superiori, dar fiecare dintre noi își iubește atât de mult copiii, încât ne-am da și viața pentru ei.

 

Tot ce vreau să vă cer e să fiți înțelegători și răbdători și orice ar fi să vă iubiți copiii. Da, sunt și zile de genul ăsta în care suntem cu moralul la pământ, dar ei nu văd decât puritate și dragoste. Pentru ei suntem niște îngeri păzitori, cu zâmbete curate.

 

Cu dragoste,

 

o mămică.

0

To stress or not to stress?!

may31-2013-foto-stress-fatigueDupa cum ati citit si din tittlu astazi as vrea sa va povestesc cateva lucruri despre stres si cum (incerc sa) il combat in viata de zi cu zi. Fie ca suntem sau nu parinti, in mod absolut evident ne confruntam la un momentat cu momente in care din cauza oboselii, a copiilor, a lucrurilor pe care le avem de facut, a gandurilor si grijilor sau a vietii in general, ne simtim stresati.

Nu o sa va mint, de cele mai multe ori e mai usor sa spui ca e bine sa facem anumite lucruri pentru a scapa de stres, dar aplicarea teoriei in practica e aproape inexistenta. De cand am devenit mama am realizat cat de important e sa iti pastrezi calmul si sa gasesti cate o portita pentru a iesi din cotidian, dar de cand il avem si pe Victor, stresul si oboseala sunt la un alt nivel. Citisem si vazusem pe net mamici care indemnau alte mamici sa fie relaxate, sa isi gaseasca timp si pentru ele, sa iasa cateva ore din casa SINGURE, samd. Suna ca o poveste extrem de frumoasa, dar din nefericire pentru majoritatea dintre noi este absolut imposibil de realizat. Si o sa vorbesc in numele meu pentru ca sincer nu-mi place sa generalizez, dar n-am mai iesit singura din casa de peste un an jumatate, nu pentru ca mi-ar interzice careva, dar pur si simplu nu ma vad facand asta. Adica, nu vreau sa “ies cu fetele in club” sau sa fac orice alta activitate, pentru ca sincer n-am energia necesara.. si probabil tot la copii si la casa m-as gandi..daca ma intrebati pe mine, as alege sa ma inchid intr-o camera si as dormi, cred ca v-am mai spus… dar nici asta nu se poate pentru ca piticii sunt atasati de mine, iar tati.. sa fim seriosi, n-ar rezista atacurilor lor sau energiei care nu se epuizeaza deloc, nu pentru ca nu vrea, ci pentru ca baietii nostri sunt niste mamosi…

Cum fac eu fata stresului? sincer nu fac, adica nu intotdeauna.. sunt zile in care ai mei baieiti sunt mai linistiti sau au o dispozitie mai buna si mai stau si singurei, chiar si jumatate de ora si atunci ori mananc, ori ma intind in pat, ori beau o cafea, orice numai nu ma mai gandesc la nimic, uneori functioneaza, pentru ca ma detasez de realitate pentru cateva momente. Cel mai des, cand am cam jumatate de ora la dispozitie, chiar o ora, ma machiez.. asta ma face sa ma simt bine… Cred de fapt ca asta ma ajuta sa ma gandesc si la mine, nu numai la copii (voi incepe munca in curand si sunt absolut sigura ca voi regreta ca nu sunt acasa langa puii mei). De cele mai multe ori ascult muzica si dansez cu Tudor si Victor, le place la nebunie si ma amuza de fiecare data. De asemenea, seara cand trebuie sa ma pun sa dorm nu ma gandesc absolut niciodata la ce probleme avem, cat de proasta mi-a fost ziua, sau cat de mult o sa dorm.. ma gandesc doar sa ma relaxez si sa “imbratisez” o noua zi. Daca il intrebati pe C, probabil o sa va povesteasca de toate zilele in care sunt prost-dispusa. Nu neg, chiar sunt uneori nervoasa, irascibila si stresata, dar asta doar pentru ca nu reusesc sa scap de negativism si toate grijile de pe cap.

N-o sa va spun sa nu va stresati, pentru ca stim ca viata nu functioneaza chiar asa, dar nu o sa va condamne nimeni daca puneti pauza cate 10 minute in fiecare zi si pentru voi.. 10 minute minim! Avem si noi nevoie sa ne incarcam bateriile, sa mai zambim, sa mai gandim pozitiv si sa ne relaxam.. poate nu o sa ne iasa in fiecare zi, dar sigur putem face un compromis cu socrii, parintii sau de ce nu sotii (Cristi cel mai probabil se amuza, dar ar face orice sa ma vada fericita). Nu va simtiti prost ca daca n-ati atins fiecare punct din to do list pentru ca va veti stresa si mai tare. Pur si simplu sunt unele zile cand 24h trec ca 24 de minute, dar e si maine o zi si poimaine..si tot asa…

Astazi nu am vorbele la mine si nici energia necesara, dar copiii mei ma binedispun orice ar fi! Fiti puternice, dragi mamici! Va veni si ziua in care sa va bucurati o zi intreaga de liniste.. cel putin asa ma “ameninta” cei din jurul meu…

 

Soseste si primavara in viata de mamici!

 

Anca