0

Unexpected…

everything-will-work-out_-things-will-get-better_

Știți senzația aceea de ” să se termine odată săptămâna asta?”.. nu știu cum să vă explic, dar azi de dimineață crezusem că săptămâna asta se va încheia pozitiv și fericit, în schimb, la ce noroc avem în ultima perioadă, n-a fost deloc așa.. Uneori chiar am impresia că mintea mea se complică și se stresează mult prea tare și inutil de cele mai multe ori, dar chiar nu există lună care să fie liniștită de la cap la coadă. V-am povestit deja că săptămâna aceasta nu a fost deloc una grozavă pentru noi, mai ales că am ajuns cu Victor pe la urgențe, dar slavă Domnului, e mult mai bine, e vioi, fericit, dar din cauza cocktail-ului de medicamente, s-a iritat atât de tare la funduleț, încât e terozizat de fiecare dată când verific dacă trebuie schimbat. Mi-au dat lacrimile de la atâta plans și de la privirea lui de  “mami, te rog..nu!”, dar din păcate chiar nu avem o altă soluție decât să așteptăm să se încheie tratamentul și să sperăm că ambii copii vor fi bine.

Dacă credeați că noi adulții nu prea pățim mare lucru în general, ei bine, astăzi chiar nu s-au aliniat deloc astrele. Poate mulți dintre voi sunt în toi cu pregătirile de Paște, eu sunt în toi cu a avea grijă de toți bolnăviorii casei. Astăzi tati a pățit-o mai rău decât mi-aș fi imaginat vreodată că poate face o răceală.. n-am vazut până acum oameni care să fie răpuși atât de rapid și de rău de febră și stare de rău. Zău că uneori simt că ar trebui să mă apuc de medicină ca să nu ma mai panichez la fiecare situație de genul ăsta… Știu, e imposibil să n-o pățim și noi, dar Dumnezeule, ce timing au toate “relele” astea.. Nu mai puteau aștepta încă vreo 20 de ani? Zic și eu…

Citisem pe Facebook o chesie de genul “Cine duce greul întro familie? Mama sau tata?” și poate că instictiv o să tindeți să spuneți mama sau tata sau poate chiar ambele, dar vă zic sigur că fiecare este important, da mămicile sunt multitasking și clar pot face multe lucruri, dar tati are aceiași importanță, fără el în momente de genul acesta, chiar simt că nu fac față/ Și s-a aducat foarte mult stres, oboseală, nervi, frustrări și nu mai reacționez 100% corect și atunci când îmi aștern capul pe pernă mă gândesc la toate lucrurile pe care le-aș fi putut face diferit în ziua respectivă. Cam așa a fost și astăzi…. ecomplicat să ai grijă și de copii și detati, pentru că ambele părți au nevoie de atenție sporită. Cam astea sunt momentele în care mă panichez și încep să mă port ca o nebună, dar fac asta pentru că nu știu să gestionez toate situațiile. Mă bucur că am reușit să adorm copiii și că tati are o șansă să se facă bine până de Paști, dar chiar sper să scăpăm odată de toate ghinioanele care par să se tină lanț de ceva vree. Știu, hormonii mei sunt debili cu totul, dar cam asta se întâmplă când stresul meu depășește limita admisă zilnic. Ar trebui să fie ilegal să te simți atât de sleit de puteri, mai ales că mâine se presupune că am o grămandă de treabă pe care nu știu dacă o voi termina. Astenia asta de sărbători mă termină, curățenie, mâncare, stres, orice numai să dai bine “pe sticlă”, adică să te vadă vecinii și să zică de tin e că nu ești un părinte ratat care nu face față atâtor lucruri. Ei bine, dacă deja mi s-a spus de niște puștoaice că nu sunt deloc o mamă cool, vă mărturisesc.. nu o să fac mâncare, poate nici curățenie încât să fie spotless, dar orice ar fi, sărbătoare sau nu, dacă familia mea e bine, toate lucrurile vor decurge fix așa cum trebuie.

V-am mai zis eu că simt că am 30 de ani? Ei bine, în teorie am împlinit miercuri abia 24, dar aș putea să jur că universul mă minte și de fapt am pus 5 ani într-un an.. fie, vin sărbătorle și trebuie să ne bucurăm de atmosfera plăcută și de cozonaci, pască și ouă, dar mai ales de încărcătura emoțională dpdv religios. Vreau să vă urez și vouă iniște și sănătate, altceva nu-mi doresc nici măcar eu.

Inevitabil va fi bine!??

 

Cu dragoste,

 

Anca.

0

Durere muta

Nici nu stiu cu ce sa incep, dar seara asta a fost printre cele mai ingrozitoare din intreaga mea viata si cariera de mamica. Tineti minte cand va povesteam ce fain si frumos se poarta cei (tineri) de la spitalul de copii?! Asta pana cand deranjezi niste doamne pentru simplul fapt ca ti-ai permis nesimtirea de a veni cu copilul tau la urgente.. Nu ma intelegeti gresit, respect din tot sufletul aceasta meserie pentru ca stiu ce sacrificii presupune, dar ce nu accept este nesimtirea cu care aceste cadre “cu experienra” jignesc o mama care e sleita de puteri si de durere pentru ca nu poate face nimic pentru puiul ei.

Nu suntem genul de parinti obsedati de urgente la fiecare nas ce curge, ci apelam la aceasta (non)solutie doar atunci cand am epuizat absolut tot ce sta in puterea noastra. Victor a inceput sa faca febra aseara si nu s-a mai oprit pana la ora 19 cand am ajuns la urgente. Am incercat totul acasa si initial am crezut ca e vina dintilor, iar apoi treaba a degenerat intro febra pe care clar nu o puteam controla..asa ca am fugit la urgente pentru ca suntem niste parinti disperati…disperati sa ne stim copiii in regula. Din momentul in care “duamna asistenta” a masurat temperatura copilului nostru si a “constatat” ca are doar 37.2 (dupa masuratori intentionat eronate) am stiut ca seara noastra va fi agonizant de lunga si trista. Victor s-a purtat absolut exemplar si desi era terminat de febra si tot ce se intampla cu el, a rezistat mai bine de 4 ore pana ne-a vazut cineva. 4 ore de febra cumplita si dureri pe care doar el stie cat de ingrozitoare au fost. Copilul avea febra 40, tremura din cap pana in picioare si voia doar sa ii fie bine. Ma doare atat de tare sa o zic, dar n-am crezut vreodata ca voi ajunge sa ma enervez atat de tare pe niste ‘individe’ care nu stiu decat sa barfeasca si sa comenteze fara fundament in niste momente in care nu trebuie sa faci nimic altceva decat sa spui parintelui ce e de facut. Va scriu pentru ca ma doare si pentru ca ma frustreaza neputinta mea de a lupta contra unui sistem corupt si mizerabil in care e normal sa te joci cu oameni si mai ales cu copii mici, care de la o febra atat de mare pot ramane cu atatea repercusiuni. 200 de lei pe medicamente mai tarziu si cateva schimburi de replici stupide, imi astern capul pe perna linistita ca ambii copii dorm si ca vom fi in continuare niste parinti buni pentru copiii nostri. Maine e ziua mea de nastere si singurul cadou pe care mi-l doresc este sa-mi vad copiii sanatosi si familia la fel de frumoasa si unita ca pana acum. Nu doresc nimanui sa treaca cu copiii lor prin clipe de genul acesta, dar tot ce pot sa va zic fara nicio retinere este ca tinerii care practica aceasta meserie incredibil de frumoasa sunt de un infinit de ori mai dedicati, respectuosi si atenti decat vor fi vreodata persoanele din aceasta seara. Poate sunt absurda si tampita in sinea mea de mama, poate vorbeste durerea si neputinta, oboseala colpesitoare sau hormonii mei idioti, dar sper din toata inima sa nu mai ajungem vreodata in viata asta la Spitalul de Copii.

Imi pare rau ca nu pot fi mai mult decat sunt acum, dar tot ce stiu e ca sunt cea mai buna mama pentru copiii mei iar tati este cel mai minunat om din intreaga lume. Nu vreau decat sanatate si liniste.

Va las sa va bucurati de noaptea asta linistita si nu va doresc decat sanatate. Restul nici nu mai conteaza.

Cu durerein suflet,

O mama.

0

Cât de greu poate fi job-ul de mămică?!

Cu fiecare zi ce trece, mă tot gândesc  oare ce o să se mai întâmple astăzi? ce mai e nou? și vă zic sigur, fiecare zi e o nouă aventură, mai ales când copilașii mei sunt bolnăviori. Astăzi ea treia zi consecutivă în care febra nu ne lasă în pace, dar cu toate astea, energia lor parcă e mai bună astăzi și nici n-au mai dormit așa ca ieri. Tot stau și mă gândesc oare cum au atâta bucurie, energie, cum pot fi atât de zglobii câteva ore, iar odată cu lăsarea serii, parcă se schimbă lucrurile. M-am trezit tare aiurea cu o durere în gât și cu câteva pete pe corp care pot fi ori de la stres, ori.. nu știu, sper că nu de la altceva și parcă mă dor toate oasele. Nici nu trebuie să vă mai spun, dar abia m-am ridicat din pat. Era și culmea să nu mă prindă și pe mine răceala, cred că a devenit un trend deja, deși mai degrabă e un cerc vicios. images.jpg

O, dar ce primăvară frumoasă avem.. adică ieri.. astăzi e atât de urât afară, încât dacă ar fi fost după mine, pe cuvânt, nu m-aș fi ridicat din pat… Dar piticii au nevoie de mine, iar pe lângă administratul de medicamente și verificatul temperaturii, trebuie să ne și “drăgălim”, poate avem noroc și alungăm spiritele rele (virușii), dar sincer parc[ nimic nu s-a schimbat de luni. Nu m-am mai simțit așa de moale și obosită de multă vreme, iar băiețeii mei se așteaptă să fiu fresh tot timpul. Evident, nu reușesc. Îmi pun în cap să fac atâtea lucruri.. și cumva niciodată nu reușesc să completez lista din mintea mea. Rutina cred că mă omoară. De dimineața și până seara, lucrurile se repetă la nesfârșit. Degeaba vă zic de curățenia de acum 2 zile, dacă astăzi e la fel, parcă nici nu m-aș fi atins de aspirator. Peste tot, roboței, jucării, șervețele, haine și desigur, mucișori și băluțe. Zău că e minunat să fi mamă, v-am mai spus că nu aș schimba nimic din viața mea, dar uneori, îmi doresc să mai fiu și eu bebeluș sau copil mic, să-mi facă altcineva de mâncare, să facă altcineva cumpărături, curățenie, eu să nu am nicio grijă. Sună simplu în teorie, dar practica ne omoară.

Mă tot gândeam că peste o lună o să împlinesc 24 de ani, dar pe cuvânt mai degrabă ma simt de 34, iar asta nu mă încântă deloc, apoi peste mai puțin de 5luni va trebui să revin la muncă, deci voi avea încă o responsabilitate în plus și mi se face pielea ca de găină numai când mă gândesc că nu voi respira o clipă de dimineața și până seara și va trebui să fiu în formă pentru familia mea. Am întrebat-o adesea pe mama cum a reușit să facă totul, dar n-am găsit încă soluția. Pe cuvânt că e extrem de grea meseria de mămică, dar pe cât de solicitantă e, nimic nu se compară cu zâmbetele copiilor mei, cu pupiceii de noapte bună, cu râsetele molipsitoare și prostioarele adorabile pe care le fac uneori.  te iubesc mult, mami  trebuie să fie fraza mea preferată. Nu vă mai zic de Victor care e un șmecheraș atât de adorabil și sper să aud și de la el aceleași cuvinte cât mai curând.

Mămici, chiar sunteți niște eroine în ochii mei, mai ales cele care aveți mai mulți îngerași, chiar vă admir. Toate mămicile din lumea asta care își dedică sufletul pentru copilașii lor sunt niște ființe minunate, iar tăticii sunt niște norocoși de asemenea persoane în viața lor. Tăticii sunt oricum grozavi, iar în cazul nostru, deși mami petrece mai mult timp cu copiii, la finele zilei ai mei băieței sunt cei mai fericiți când vine tati acasă de la muncă.

Ce frumoasă e viața dacă o vezi cu ochii potriviți! Chiar dacă suntem bolnăviori, nu uităm să ne iubim și sper să dureze la nesfârșit dragostea lor!

 

cu drag,

 

Anca.

0

Mama și copiii – primăvara mea –

kkA trecut ceva vreme de când nu v-am mai împărtășit din pățaniile noastre, dar totul a decurs oarecum normal, în limite, până acum 2 zile. Am și avut o groază de inspirație pentru blogul de make-up și trebuie să recunosc.. m-a acaparat. Cu toate astea, mi-am organizat timpul în așa fel încât cei mici să se bucure de mine cel mai mult și invers la fel. Ne-am distrat, am avut niște zile minunate în familie și ne-am bucurat enorm de timpul petrecut în 4, a fost magic!IMG_20170306_200238

A început și primăvara, iar astăzi sărbătorim  Ziua internațională a femeii  și ne bucurăm de toată atenția care ni se oferă. După cum v-am mai povestit, eu nu cred în zile de genul destinate pentru a sărbători ceva. O sărbătoresc și o iubesc pe mama în fiecare zi și îi sunt recunoscătoare pentru toată iubirea cu care ne-a înconjurat și ne înconjoară zi de zi. V-am mai spus, dar mama este stâlpul familiei noastre și fără ea, astăzi nu aș exista. Îi mulțumesc în fiecare zi că a luptat pentru noi și că nu a renunțat niciodată la noi, chiar dacă viața a fost extrem de nedreaptă, mai mult cu ea, decât cu noi, dar cu toate astea, cu fiecare an ce trece e din ce în ce mai iubitoare, din ce în ce mai puternică și este cel mai muncitor om pe care îl știu. Ar face orice să ne fie bine și nu, n-am să o sărbătoresc numai de 8 martie!

De când am devenit mamă acum 5 ani, am realizat că nu este nimic mai important decât dragostea familiei care te înconjoară. Astăzi le mulțumesc tuturor femeilor care sunt mame iubitoare și femei puternice, muncitoare și frumoase în fiecare zi. Le mulțumesc pentru toate zâmbetele și momentele fericite pe care le-am împărtășit. Știți deja, dar eu am 2 mame acum, pe care le iubesc la fel de mult și cărora le mulțumesc pentru toată dragostea pe care mi-o oferă.

Snapchat-645494476

Săptămâna noastră nu a început deloc grozav, după cum bine știți, după câteva zile de voie bună și fericire, copiii mei s-au îmbolnăvit iarăși, cu toate că am avut grijă să le fie bine. Duminică seara am fost extrem de frustrată și dezamăgită de mine mai ales, pentru că nu pot face nimic să evit situații de genul. M-am simțit groaznic de rău să-mi văd puii suferind iarăși.. și parcă cu fiecare răceală pe care o capătă, devine din ce în ce mai rău, ieri au fost triști si fără vlagă, supărați că iarăși stăm să aflăm cât de rău poate deveniSnapchat-489657331, fără poftă de viață sau de mâncare, iar spre seară parcă a fost puțin mai bine. S-au și odihnit cât de cât, pentru că au fost epuizați, iar astăzi a început îngrozitor… amândoi, cu febră atât de mare, încât au încălzit toată camera. Am crezut că va fi mai bine, dar se pare că ne îndreptăm spre mai rău și chiar sunt supărată pe mine, pe timp, pe viruși, pe tot.. Cu toate astea, m-au luat în brațe, Tudor mi-a spus trezindu-se  mami, te iubesc!  iar mai târziu la multi ani, mami!  și mi s-a topit inima. Cum să fiu supărată și slabă, atunci când ei, cu toate simptomele urâte, îmi zâmbesc și mă iubesc, ca în orice altă zi. .. Momentele de genul acesta le păstrez aproape de inima mea și n-aș schimba nimic din viața mea, ba din contră, aș pune pe  repeat  toate momentele de drăgălășenie și iubire. E o onoare pentru mine să am norocul de a avea o familie atât de frumoasă și chiar și atunci când am impresia că nimic nu merge bine, copiii mei sunt acolo să-mi ofere pupici și îmbrățișări și mă liniștesc întotdeauna cu veselia lor! Ce altceva mi-aș putea dori? Vă zic eu: sănătate și atât.. nimic altceva..
img_20160824_170652

Astăzi este despre iubire și eu îmi primesc doză dublă de dragoste astăzi, sperând că mâine voi avea doi războinici năzdrăvani și jucăuși, care îmi zâmbesc cu sufletul. Vă doresc și vouă, tuturor femeilor din lumea asta, putere, sănătate și sper să fiți înconjurate numai de iubire și frumos.. o meritați, chiar dacă poate unele din voi nu o credeți, dar sunteți mame minunate și femei incredibile! Păstrați-vă sufletul frumos și inima plină de bucurie, iubiți-vă mamele și copiii în fiecare zi din ce în ce mai mult și sper să aveți o primăvară caldă, plină de realizări!

 

 

 

 

Love always wins.

 

Cu dragoste,

 

Anca.

0

Relax, take it easy…love is the key!

Am hotărât să iau o pauză de la social media în weekend, iar duminică m-am relaxat alături de Cristi și de copii, pentru că simțeam că sunt mega epuizată și că fac mult prea multe lucruri în același timp, iar asta o să mă epuizeze și mai tare pe zi ce trece. Zis și făcut, duminică am lenevit mai mult, dar nu atât de mult cum mă gândeam că o să fac. how-to-love-and-be-loved-featured

Cred că v-am mai zis, dar uneori simt că 24h nu sunt deloc suficiente pentru a face tot ce îmi propun, iar ultimile zile au fost mai mult decât stresante, deși nimic nu prevestea asta. Sâmbătă am observat că aparatul meu foto s-a stricat și m-a demoralizat puțin, mai ales că nu îmi permit să investesc și într-un obectiv nou, dar asta e, sunt alte lucruri mai importante. Duminică le-am făcut și baie băieților și ne-am distrat teribil cu fiecare în parte, Tudor abia aștepta să o revadă pe N. la grădi să-i arate cum s-a tuns și aranjat pentru ea, ce să mai, ca un adevărat cavaler, dar știți asta deja. Nu aveam speranțe că o să mă odihnesc, pentru că v-am povestit deja că Victor a revenit la obiceiurile vechi de nesomn, dar m-am odihnit cred vreo 3 ore, poate 4 legate. Luni dimineața, îl trezește tati pe Tudor și.. surpriză! tușește iar… strănută, e înfundat, super! Abia am scăpat de răceală..sau nu. A mers totuși la grădi pentru că și-a dorit mult să scape odată de acasă și de rutină.. peste vreo oră s-a trezit și Victor.. abia mai respira.. și mi s-a rupt sufletul din nou… Cum se poate să stăm în casă și să ne protejăm copiii cum știm noi mai bine..și dintr-o dată, luni dimineața să fie fix la fel ca acum 2 săptămâni..?! Evident, iar am mers la doctor, aceeași poveste de virus nemernic care iar ne izolează în casă și iar facem pe “roboțeii” (facem aersoli). Trebuie să recunosc, o clipă am crezut că nu mai știu ce fac și că avem ghinion aiurea, dar după cum am tot auzit de un miliard de ori, trece și perioada asta.. SPER!

Dacă ieri a fost zi încărcată, azi ar trebui să ne înconjurăm cu iubire, să ne facem cadouri, să ieșim la întâlniri romantice, să avem o seară plină de dragoste, etc.. asta dacă nu ești părinte de copii mici, pentru că altfel nu ai absolut nicio șansă să faci asta. Nu cred că trebuie să vă mai zic asta, dar copiii sunt pe planul întâi și abia apoi urmează restul.. Nici eu și nici Cristi nu ne dăm în vânt după ziua asta, în sensul că e o zi ca oricare alta în care ne iubim la fel de mult, fără a trebui să dăm sfoară în țară că facem te miri ce… Acum 2 ani de Valentine’s Day se presupune că l-am conceput pe Victor, deci suntem și romantici, ce să mai. Dar lăsând gluma la o parte, cred că nu e nevoie de o zi în care să concentrezi exagerat toate drăgălășeniile și iubirea, etc, nu mă înțelegeți greșit, n-am nimic cu cei care fac asta, dar ajungi la o vârstă și la un moment în viață când realizezi că zilele de genul acesta sunt fun dacă ești adolescent, dacă ești adult, e puțin mai greu să sărbătorești o zi de dragoste marțea, când a doua zi mergi la muncă și copiii la grădi.

În mod clar, azi e despre iubire peste tot. E un concept frumos, iar eu sunt o norocoasă că am 3 Valentine dates pentru seara asta în care o să ne delectăm cu o prăjiturică și o să ne îmbrățisăm și o să ne pupăm ca în orice altă zi. Astăzi vreau să ne relaxăm și să uităm pentru o clipă de necazuri și de tot ce e negativ, sigur ne va vindeca iubirea asta mare a noastră.

 

Asta vă doresc și vouă, mămici, să aveți o zi specială și să vă simțiți iubite azi și întotdeauna!

0

Liniste?!

george-stieDin moment ce suntem tot virusati (toti, inafara de tati, care e mai norocos de fel) stam in casa si incercam sa ne distram cum stim noi mai bine. Vorbesc la plural…dar mai degraba ai mei copii se distreaza, in timp ce mami are o migrena ingrozitoare (asa imi trebuie daca ma imbolnavesc ultima….). V. Si T se simt putintel mai bine fata de zilele precedente in care parca aveam doi catelusi care latra, cam atat de rau erau, dar dupa antibiotice si aerosoli parca lucrurile arata mai bine azi, asa ca si nivelul de energie a crescut considerabil.

Trebuie sa recunosc, am fost atat de obosita aseara incat am adormit instantaneu… asta pana s-a trezit Victor, asa ca pana a adormit la loc.. am adormit si eu tot intre puiutii mei. M-am trezit fix la timp sa aud alarma lui tati si sa-l trezesc (pur intamplator, nu ca tati nu si-ar auzi vreodata alarmele, haha), ca mai apoi sa adorm pana undeva la 09:45.. Da, ati auzit bine, azi am lenevit mai mult decat trebuia, dar unul din motive e ca nu i-am auzit pe copii trezindu-se, cam atat de liniste era. De obicei, linistea la noi in casa e semn de panica, pentru ca absolut intotdeauna micii mei razboinici fac vreo prostioara.. Asa ca am sarit ca arsa sa vad ce se intampla ( daca ma urmariti de ceva vreme, in capul meu era doar “Da Doamne sa nu fi pictat Victor al meu toata camera in crema de fundulet”….si sa-i fi acoperit gura lui Tudor…nu ca ar schita vreodata ceva la prostioare..) si am fost chiar mega-uimita sa constat ca doar se jucau..frumos.. in liniste!!!??? Cum e posibil asa ceva, nici eu nu stiu. Cert e ca Victor trebuia schimbat in regim de urgenta dein cap pana in picioare, asa ca da, ma bucur ca n-am avut vreun poop incident. Zis si facut.. schimbat, hranit bebe, hranit Tudor, medicamente, aerosoli si inapoi la joaca. Eu cu tot cu copii la ei in camera, ca deh sunt bolnaviori asa ca mi sa parut o idee buna sa stau cu ei toata ziua ca sa-i supraveghez, dar aparent lor chiar nu le-a convenit treaba asta.. ar fi trebuit sa le vedeti privirea jucausa si nedumerirea…. DE CE inca e mami in camera..?? Ba chiar Tudor m-a si intrebat de ce nu plec (si ieri a fost la fel) si parea ca e deranjat de prezenta mea in sanctuarul lor de mini razboi… “Mami dar putem sa stam si singurei..nu ai treaba?” ” Mami, da’ cand pleci?”.. sincera sa fiu m-a amuzat teribil, atat ieri cat si astazi, ca doresc deja sa ma indeparteze, semn ca “schemele lor de razboi” si manipulare se dezvolta pe zi ce trece.. si daca tot au insistat mi-am permis sa doresc sa-mi beau cafeaua in liniste..

 

Trebuie sa admit, a fost chiar extraordinar de relaxant sa pot sa beau o cana de cafea in liniste si pace, dar nu va faceti iluzii asa cum mi-am facut si eu.. linistea a durat undeva la 10 minute, pana au inceput sa arunce cu chestii prin camera, sa se amuze la fiecare prostioara pe care o facea unul sau altul, s-au gadilat, s-au amuzat, pana au inceput sa se ciondaneasca si ei bine, paradisul a fost cam gata pe ziua de azi, deja a inceput sa fie iarasi galagie.. Sa nu cumva sa ma obisnuiesc cu atata liniste… Tot ce pot sa va spun e ca aveam nevoie de putina relaxare si de ce nu poate ai mei dragi baietei incep sa devina din ce in ce mai cuminti si o sa ma lase sa fac o baie?! sau sa ma uit la un film?! (Tudor rade de mine, Victor are privire ucigatoare, deci, mami, ai priceput mesajul, da?)

 

Nu pot decat sa ma bucur de toate progresele pe care le parcurgem impreuna si trebuie sa recunosc.. peste cativa ani vor fi niste aliati de temut..s-ar putea sa nu mai castig nicio batalie de acum in colo, darcum se poate sa fie atat de adorabili si totusi atat de annoying in acelasi timp? Oare se consulta.. “hai mai Victor s-o pacalim pe mami, ce crezi, hahahah?”.. si uite asa trec zilele si parca ma trezesc ca am langa mine doi flacai care au ei grija de mine si ma alinta! Abia astept!

 

Anca.

 

P.S: Am vrut sa va arat (din nou) cam la ce ma gandeam azi dimineata si rad de vreo 10 minute incoace.. gotta love my kids

Victor si ideile lui magistral de geniale (click here!)

0

Cum sa dai gres ca parinte?!

8b80a1ce1119b94cdbe59bf3bbee9cc0De obicei nu ma gandesc mai deloc la faptul ca nu sunt o mama perfecta, pentru ca sincer chiar nu am pretentia de a fi una. Sunt putine momente in care ma invinuiesc pentru ceva sau ma simt aiurea ca am luat o anumita decizie si asta pentru ca intotdeauna imi analizez optiunile si ma gandesc la ce e bine pentru copiii mei. Ei bine, ieri a fost unul din momentele in care m-am simtit absolut ingrozitor ca mama si m-am gandit efectiv toata noaptea la faptul ca am dat gres. E oribil sa ai in cap o voce care iti repeta la infinit ” E vina ta!..” chiar daca poate initial nu m-am gandit la asta. Ca sa va lamuresc, ieri am hotarat sa iesim putin la aer, pentru ca sincer nu am mai facut plimbari cu baieteii nostri, tocmai pentru ca a fost frig si n-am vrut sa ii imbolnavim, dar ieri chiar mi-am dorit sa ii mai scoatem si pe cei mici la aer, la plimbare, pentru ca adora asta. Zis si facut, i-am imbracat bine (ziceai ca mergem la ski, atat de bine imbracati am fost!), ne-am suit in masina si am poposit in oras ca sa bem o ciocolata calda si sa mai respiram si noi niste aer curat. Nici nu cred ca trebuie sa va zic cat de incantati si fericiti au fost copiii ca au iesit si ei la plimbare cu mami si cu tati. Cei drept, n-am stat mult pe afara, cred ca maxim 2 ore cu tot cu drum/plimbat, dar a fost soare tot timpul si chiar n-a fost deloc frig. Vedeti voi, tot incerc sa imi gasesc scuze ca sa ma simt mai bine si de fapt ma simt si mai oribil… Le-am facut si baie aseara copiilor ca deh, gradinita, luni, etc. Ne-am distrat super bine la baita ca intotdeauna, i-am imbracat, uscat pe copii, le-am dat de mancare si la somnic…. Cei care ma urmaresc si pe reteelele de socializare, stiu ca postasem o poza in care eram mega fericita ca baietii mei sforaie si dorm neintorsi, iar eu am inca energie… Ei bine, energia aia s-a risipit total in momentul in care tati a observat ca Tudor abia mai respira si tusea atat de rau incat a trebuit sa ne gandim rapid la o solutie si sa facem cumva sa ii amelioram starea. Daca ma urmariti de ceva vreme, v-am mai povestit ca la noi acasa e un fel de farmacie de la cat de bolnavi au fost copiii si desigur, intotdeauna trebuie sa fii pregatit pentru orice. Asa am procedat si aseara, n-am mai stat pe ganduri si am pregatit niste siropel de tuse, ceva anti-inflamator si direct antibiotic pe care l-am avut la indemana  (de fiecare data cand raceste are aceleasi simptome, asa ca inainte de a trage gresit concluzii, chiar stim ce facem cand decidem sa administram antibiotic, aviz parintilor care vorbesc aiurea) si l-am trimis din nou la somnic, sperand ca e putin mai bine. Am decis in acelasi timp sal lasam pe Tudor singurel in camera ca sa evitam un al doilea baietel bolnavior, asa ca l-am luat pe Victor sa doarma cu mine. I-a simtit lipsa lui Tudor din secunda doi si nu intelegea ce e in neregula. Vreau sa spun ca mai degraba n-am dormit azi noapte, nu numai pentru ca m-am tot gandit ca am gresit si ca as fi putut sa evit plimbarea de ieri, care a fost facuta la insistentele mele, dar nici Victor n-a dormit deloc bine… ce sa mai, grozavii…

 

Mi s-a rupt sufletul cand l-am vazut pe Tudor moale, fara energie, cu gatul in pioneze, fara vlaga si trist ca e iarasi bolnav. De obicei e un baietel tare puternic si nu se plange mai niciodata, a invatat sa fie curajos si sa transmita asta si mai departe tocmai ca sa nu ne ingrijoram prea tare. Desi astazi sa trezit putin mai bine dispus si cu mai multa energie, tot am simtit nevoia sa ii spun ca imi pare rau ca a racit iarasi si ca e vina mea. M-a iertat instantaneu si tot ce a zis a fost ” O sa ma faceti bine, mami, sunt bine!”.. si totusi de ce simt ca am dat gres?

 

Vedeti voi, sunt momente in viata mea in care mereu ma intreb daca deciziile pe care le iau si pe care le luam sunt mereu cele corecte, dar ca si parinte, niciodata nu ii doresti raul copilului sau al copiilor tai, ba dimpotriva, iti dai si mainile si sufletul si picioarele si tot ce ai ca sa fie ei bine. Tu nu mai contezi, ei da. Si totusi, copiii au un suflet imens, o dragoste pe care nu o poti simti decat daca esti parinte si mereu, dar mereu, te incurajeaza si iti dau forta sa continui. Nu, nu sunt o mama perfecta, da, chiar fac multe greseli pe care nu mi le doresc, dar intotdeauna exista solutii. Ca si mama, ma stresez de multe ori pe niste subiecte atat de infantile si neimportante, ma simt prost si simt ca as fi putut sa fac lucrurile cu totul si cu totul diferit, dar niciodata copiii mei nu mi-au reprosat nimic. Cum se face ca un sufletel de 5 ani stie sa fie mai calm decat parintii lui? Cum stie sa fie optimist si sa isi incurajeze parintii chiar si-atunci cand nu se simte bine? Chiar sunt niste ingerasi, chiar daca majoritatea timpului fac galagie, urla, tipa, fac prostioare, in momentele cele mai dificile chiar stiu sa fie impecabili.

 

Am dat gres? Tot ce eposibil? Se va mai intampla? Tot ce e posibil.. important e sa ne iubim si sa ne protejam copiii asa cum stim noi mai bine… in ochii lor nu sunt decat “mami” care ii iubeste neconditionat si “mami” care are doar calitati, si nu defecte, pentru ca ei stiu mai bine sa fie sinceri si puternici atunci cand noi uitam de asta.

 

Fiti increzatori in super-puterile de parinti, copiii vostri chiar va vad ca niste super-eroi!

 

Cu dragoste,

 

Anca