0

Unexpected…

everything-will-work-out_-things-will-get-better_

Știți senzația aceea de ” să se termine odată săptămâna asta?”.. nu știu cum să vă explic, dar azi de dimineață crezusem că săptămâna asta se va încheia pozitiv și fericit, în schimb, la ce noroc avem în ultima perioadă, n-a fost deloc așa.. Uneori chiar am impresia că mintea mea se complică și se stresează mult prea tare și inutil de cele mai multe ori, dar chiar nu există lună care să fie liniștită de la cap la coadă. V-am povestit deja că săptămâna aceasta nu a fost deloc una grozavă pentru noi, mai ales că am ajuns cu Victor pe la urgențe, dar slavă Domnului, e mult mai bine, e vioi, fericit, dar din cauza cocktail-ului de medicamente, s-a iritat atât de tare la funduleț, încât e terozizat de fiecare dată când verific dacă trebuie schimbat. Mi-au dat lacrimile de la atâta plans și de la privirea lui de  “mami, te rog..nu!”, dar din păcate chiar nu avem o altă soluție decât să așteptăm să se încheie tratamentul și să sperăm că ambii copii vor fi bine.

Dacă credeați că noi adulții nu prea pățim mare lucru în general, ei bine, astăzi chiar nu s-au aliniat deloc astrele. Poate mulți dintre voi sunt în toi cu pregătirile de Paște, eu sunt în toi cu a avea grijă de toți bolnăviorii casei. Astăzi tati a pățit-o mai rău decât mi-aș fi imaginat vreodată că poate face o răceală.. n-am vazut până acum oameni care să fie răpuși atât de rapid și de rău de febră și stare de rău. Zău că uneori simt că ar trebui să mă apuc de medicină ca să nu ma mai panichez la fiecare situație de genul ăsta… Știu, e imposibil să n-o pățim și noi, dar Dumnezeule, ce timing au toate “relele” astea.. Nu mai puteau aștepta încă vreo 20 de ani? Zic și eu…

Citisem pe Facebook o chesie de genul “Cine duce greul întro familie? Mama sau tata?” și poate că instictiv o să tindeți să spuneți mama sau tata sau poate chiar ambele, dar vă zic sigur că fiecare este important, da mămicile sunt multitasking și clar pot face multe lucruri, dar tati are aceiași importanță, fără el în momente de genul acesta, chiar simt că nu fac față/ Și s-a aducat foarte mult stres, oboseală, nervi, frustrări și nu mai reacționez 100% corect și atunci când îmi aștern capul pe pernă mă gândesc la toate lucrurile pe care le-aș fi putut face diferit în ziua respectivă. Cam așa a fost și astăzi…. ecomplicat să ai grijă și de copii și detati, pentru că ambele părți au nevoie de atenție sporită. Cam astea sunt momentele în care mă panichez și încep să mă port ca o nebună, dar fac asta pentru că nu știu să gestionez toate situațiile. Mă bucur că am reușit să adorm copiii și că tati are o șansă să se facă bine până de Paști, dar chiar sper să scăpăm odată de toate ghinioanele care par să se tină lanț de ceva vree. Știu, hormonii mei sunt debili cu totul, dar cam asta se întâmplă când stresul meu depășește limita admisă zilnic. Ar trebui să fie ilegal să te simți atât de sleit de puteri, mai ales că mâine se presupune că am o grămandă de treabă pe care nu știu dacă o voi termina. Astenia asta de sărbători mă termină, curățenie, mâncare, stres, orice numai să dai bine “pe sticlă”, adică să te vadă vecinii și să zică de tin e că nu ești un părinte ratat care nu face față atâtor lucruri. Ei bine, dacă deja mi s-a spus de niște puștoaice că nu sunt deloc o mamă cool, vă mărturisesc.. nu o să fac mâncare, poate nici curățenie încât să fie spotless, dar orice ar fi, sărbătoare sau nu, dacă familia mea e bine, toate lucrurile vor decurge fix așa cum trebuie.

V-am mai zis eu că simt că am 30 de ani? Ei bine, în teorie am împlinit miercuri abia 24, dar aș putea să jur că universul mă minte și de fapt am pus 5 ani într-un an.. fie, vin sărbătorle și trebuie să ne bucurăm de atmosfera plăcută și de cozonaci, pască și ouă, dar mai ales de încărcătura emoțională dpdv religios. Vreau să vă urez și vouă iniște și sănătate, altceva nu-mi doresc nici măcar eu.

Inevitabil va fi bine!??

 

Cu dragoste,

 

Anca.

Advertisements
0

Durere muta

Nici nu stiu cu ce sa incep, dar seara asta a fost printre cele mai ingrozitoare din intreaga mea viata si cariera de mamica. Tineti minte cand va povesteam ce fain si frumos se poarta cei (tineri) de la spitalul de copii?! Asta pana cand deranjezi niste doamne pentru simplul fapt ca ti-ai permis nesimtirea de a veni cu copilul tau la urgente.. Nu ma intelegeti gresit, respect din tot sufletul aceasta meserie pentru ca stiu ce sacrificii presupune, dar ce nu accept este nesimtirea cu care aceste cadre “cu experienra” jignesc o mama care e sleita de puteri si de durere pentru ca nu poate face nimic pentru puiul ei.

Nu suntem genul de parinti obsedati de urgente la fiecare nas ce curge, ci apelam la aceasta (non)solutie doar atunci cand am epuizat absolut tot ce sta in puterea noastra. Victor a inceput sa faca febra aseara si nu s-a mai oprit pana la ora 19 cand am ajuns la urgente. Am incercat totul acasa si initial am crezut ca e vina dintilor, iar apoi treaba a degenerat intro febra pe care clar nu o puteam controla..asa ca am fugit la urgente pentru ca suntem niste parinti disperati…disperati sa ne stim copiii in regula. Din momentul in care “duamna asistenta” a masurat temperatura copilului nostru si a “constatat” ca are doar 37.2 (dupa masuratori intentionat eronate) am stiut ca seara noastra va fi agonizant de lunga si trista. Victor s-a purtat absolut exemplar si desi era terminat de febra si tot ce se intampla cu el, a rezistat mai bine de 4 ore pana ne-a vazut cineva. 4 ore de febra cumplita si dureri pe care doar el stie cat de ingrozitoare au fost. Copilul avea febra 40, tremura din cap pana in picioare si voia doar sa ii fie bine. Ma doare atat de tare sa o zic, dar n-am crezut vreodata ca voi ajunge sa ma enervez atat de tare pe niste ‘individe’ care nu stiu decat sa barfeasca si sa comenteze fara fundament in niste momente in care nu trebuie sa faci nimic altceva decat sa spui parintelui ce e de facut. Va scriu pentru ca ma doare si pentru ca ma frustreaza neputinta mea de a lupta contra unui sistem corupt si mizerabil in care e normal sa te joci cu oameni si mai ales cu copii mici, care de la o febra atat de mare pot ramane cu atatea repercusiuni. 200 de lei pe medicamente mai tarziu si cateva schimburi de replici stupide, imi astern capul pe perna linistita ca ambii copii dorm si ca vom fi in continuare niste parinti buni pentru copiii nostri. Maine e ziua mea de nastere si singurul cadou pe care mi-l doresc este sa-mi vad copiii sanatosi si familia la fel de frumoasa si unita ca pana acum. Nu doresc nimanui sa treaca cu copiii lor prin clipe de genul acesta, dar tot ce pot sa va zic fara nicio retinere este ca tinerii care practica aceasta meserie incredibil de frumoasa sunt de un infinit de ori mai dedicati, respectuosi si atenti decat vor fi vreodata persoanele din aceasta seara. Poate sunt absurda si tampita in sinea mea de mama, poate vorbeste durerea si neputinta, oboseala colpesitoare sau hormonii mei idioti, dar sper din toata inima sa nu mai ajungem vreodata in viata asta la Spitalul de Copii.

Imi pare rau ca nu pot fi mai mult decat sunt acum, dar tot ce stiu e ca sunt cea mai buna mama pentru copiii mei iar tati este cel mai minunat om din intreaga lume. Nu vreau decat sanatate si liniste.

Va las sa va bucurati de noaptea asta linistita si nu va doresc decat sanatate. Restul nici nu mai conteaza.

Cu durerein suflet,

O mama.

0

Mama și copiii – primăvara mea –

kkA trecut ceva vreme de când nu v-am mai împărtășit din pățaniile noastre, dar totul a decurs oarecum normal, în limite, până acum 2 zile. Am și avut o groază de inspirație pentru blogul de make-up și trebuie să recunosc.. m-a acaparat. Cu toate astea, mi-am organizat timpul în așa fel încât cei mici să se bucure de mine cel mai mult și invers la fel. Ne-am distrat, am avut niște zile minunate în familie și ne-am bucurat enorm de timpul petrecut în 4, a fost magic!IMG_20170306_200238

A început și primăvara, iar astăzi sărbătorim  Ziua internațională a femeii  și ne bucurăm de toată atenția care ni se oferă. După cum v-am mai povestit, eu nu cred în zile de genul destinate pentru a sărbători ceva. O sărbătoresc și o iubesc pe mama în fiecare zi și îi sunt recunoscătoare pentru toată iubirea cu care ne-a înconjurat și ne înconjoară zi de zi. V-am mai spus, dar mama este stâlpul familiei noastre și fără ea, astăzi nu aș exista. Îi mulțumesc în fiecare zi că a luptat pentru noi și că nu a renunțat niciodată la noi, chiar dacă viața a fost extrem de nedreaptă, mai mult cu ea, decât cu noi, dar cu toate astea, cu fiecare an ce trece e din ce în ce mai iubitoare, din ce în ce mai puternică și este cel mai muncitor om pe care îl știu. Ar face orice să ne fie bine și nu, n-am să o sărbătoresc numai de 8 martie!

De când am devenit mamă acum 5 ani, am realizat că nu este nimic mai important decât dragostea familiei care te înconjoară. Astăzi le mulțumesc tuturor femeilor care sunt mame iubitoare și femei puternice, muncitoare și frumoase în fiecare zi. Le mulțumesc pentru toate zâmbetele și momentele fericite pe care le-am împărtășit. Știți deja, dar eu am 2 mame acum, pe care le iubesc la fel de mult și cărora le mulțumesc pentru toată dragostea pe care mi-o oferă.

Snapchat-645494476

Săptămâna noastră nu a început deloc grozav, după cum bine știți, după câteva zile de voie bună și fericire, copiii mei s-au îmbolnăvit iarăși, cu toate că am avut grijă să le fie bine. Duminică seara am fost extrem de frustrată și dezamăgită de mine mai ales, pentru că nu pot face nimic să evit situații de genul. M-am simțit groaznic de rău să-mi văd puii suferind iarăși.. și parcă cu fiecare răceală pe care o capătă, devine din ce în ce mai rău, ieri au fost triști si fără vlagă, supărați că iarăși stăm să aflăm cât de rău poate deveniSnapchat-489657331, fără poftă de viață sau de mâncare, iar spre seară parcă a fost puțin mai bine. S-au și odihnit cât de cât, pentru că au fost epuizați, iar astăzi a început îngrozitor… amândoi, cu febră atât de mare, încât au încălzit toată camera. Am crezut că va fi mai bine, dar se pare că ne îndreptăm spre mai rău și chiar sunt supărată pe mine, pe timp, pe viruși, pe tot.. Cu toate astea, m-au luat în brațe, Tudor mi-a spus trezindu-se  mami, te iubesc!  iar mai târziu la multi ani, mami!  și mi s-a topit inima. Cum să fiu supărată și slabă, atunci când ei, cu toate simptomele urâte, îmi zâmbesc și mă iubesc, ca în orice altă zi. .. Momentele de genul acesta le păstrez aproape de inima mea și n-aș schimba nimic din viața mea, ba din contră, aș pune pe  repeat  toate momentele de drăgălășenie și iubire. E o onoare pentru mine să am norocul de a avea o familie atât de frumoasă și chiar și atunci când am impresia că nimic nu merge bine, copiii mei sunt acolo să-mi ofere pupici și îmbrățișări și mă liniștesc întotdeauna cu veselia lor! Ce altceva mi-aș putea dori? Vă zic eu: sănătate și atât.. nimic altceva..
img_20160824_170652

Astăzi este despre iubire și eu îmi primesc doză dublă de dragoste astăzi, sperând că mâine voi avea doi războinici năzdrăvani și jucăuși, care îmi zâmbesc cu sufletul. Vă doresc și vouă, tuturor femeilor din lumea asta, putere, sănătate și sper să fiți înconjurate numai de iubire și frumos.. o meritați, chiar dacă poate unele din voi nu o credeți, dar sunteți mame minunate și femei incredibile! Păstrați-vă sufletul frumos și inima plină de bucurie, iubiți-vă mamele și copiii în fiecare zi din ce în ce mai mult și sper să aveți o primăvară caldă, plină de realizări!

 

 

 

 

Love always wins.

 

Cu dragoste,

 

Anca.

0

There’s nothing better than being a mommy

Am muncit atât de mult în ultimile zile, încât nu mai știu de ce să mă mai apuc ca să am ce face.. glumesc, evident, sunt oricum epuizată de tot și toate, dar atât copiii mei cât și C. sunt lângă mine și mă susțin, cel puțin așa îmi place să cred…

_MG_0129.JPGAzi am realizat că mai sunt fix 11 zile până când Tudor împlinește 5 ani și m-au copleșit o mulțime de amintiri și de emoții.. Doamne cum zboară timpul! Mai are atât de puțin și începe școala..o, Doamne, tremur toată numai când mă gândesc că timpul ăsta nemilos trece atât de repede, iar eu trebuie să mă împac cu ideea că nu mai am bebeluși, ci băieți din ce în ce mai mari și mai frumoși, dar parcă nu îmi vine să cred..

Mai sunt câteva luni (mai puțin de 6 luni) și va trebui să mă întorc la muncă, iar amândoi băieții mei, vor merge la creșă și la grădi. Cum voi putea să mă despart de suflețelele mele, cum o să treacă ziua de muncă dacă eu o să mă gândesc non-stop la ce fac, cum se simt, dacă au mâncat, dacă au dormit, dacă au fost cuminți.. cum o să rezist să fac atâtea lucruri pe care îmi doresc să le fac? Oare energia mea o să fie la fel? Dar entuziasmul?

kk.JPG
Tremur când mă gândesc la toate astea pentru că m-am obișnuit să petrec timp cu familia mea, să fiu oarecum relaxată și bucuroasă că mă pot juca cu ei cât de mult vreau, fără să mă gândesc că sunt presată de timp..

Sunt varză dpdv al emoțiilor și deși am încercat să-mi bag în cap ideea că totul va fi bine, tot mă îngrijorez că nu voi putea face față tuturor obstacolelor și provocărilor.

Mi-aduc și acum aminte de ziua în care l-am născut pe Tudor, Doamne, eram terifiată, eram speriată și mai ales îngrijorată că nu voi fi o mamă bună…dar cummi l-au dat în brațe, la pieptul meu, am aflat că nimic nu mai conta, nimic nu era mai important, eram doar noidoi, la prima întâlnire. Am învățat atât de multe de la un omuleț atât de mic, mai multe decât mi-aș fi imaginat vreodată.. m-a iubit din prima clipă, iar eu m-am topit tot atunci. Cum se face că și acum după imediat 5 ani, încă îmi dau lacrimile de emoție și de fericire că în sfârșit am familia pe care mi-o doresc. Tudor e un băiețel sensibil, care te pătrunde cu ochii lui mari, iar Victor e jumătatea lui mai zvăpăiată. Mi-aș dori să puteți simți cu toții măcar o dată în viața asta fiorii și emoția pe care o simțim noi atunci când suntem îmbrățișați de băiețeii noștri, dar mai ales atunci când râd cu poftă de mami și de tati. Mi-au dat lacrimile între timp, iar Victor mă îmbrățișează ca un om mare.

Aș vrea să opresc timpul în loc, să mă bucur la nesfârșit de dragostea lor și de zâmbetele lor molipsitoare. Azi sunt melancolică…

 

Cu multă dragoste

Anca.

0

Relax, take it easy…love is the key!

Am hotărât să iau o pauză de la social media în weekend, iar duminică m-am relaxat alături de Cristi și de copii, pentru că simțeam că sunt mega epuizată și că fac mult prea multe lucruri în același timp, iar asta o să mă epuizeze și mai tare pe zi ce trece. Zis și făcut, duminică am lenevit mai mult, dar nu atât de mult cum mă gândeam că o să fac. how-to-love-and-be-loved-featured

Cred că v-am mai zis, dar uneori simt că 24h nu sunt deloc suficiente pentru a face tot ce îmi propun, iar ultimile zile au fost mai mult decât stresante, deși nimic nu prevestea asta. Sâmbătă am observat că aparatul meu foto s-a stricat și m-a demoralizat puțin, mai ales că nu îmi permit să investesc și într-un obectiv nou, dar asta e, sunt alte lucruri mai importante. Duminică le-am făcut și baie băieților și ne-am distrat teribil cu fiecare în parte, Tudor abia aștepta să o revadă pe N. la grădi să-i arate cum s-a tuns și aranjat pentru ea, ce să mai, ca un adevărat cavaler, dar știți asta deja. Nu aveam speranțe că o să mă odihnesc, pentru că v-am povestit deja că Victor a revenit la obiceiurile vechi de nesomn, dar m-am odihnit cred vreo 3 ore, poate 4 legate. Luni dimineața, îl trezește tati pe Tudor și.. surpriză! tușește iar… strănută, e înfundat, super! Abia am scăpat de răceală..sau nu. A mers totuși la grădi pentru că și-a dorit mult să scape odată de acasă și de rutină.. peste vreo oră s-a trezit și Victor.. abia mai respira.. și mi s-a rupt sufletul din nou… Cum se poate să stăm în casă și să ne protejăm copiii cum știm noi mai bine..și dintr-o dată, luni dimineața să fie fix la fel ca acum 2 săptămâni..?! Evident, iar am mers la doctor, aceeași poveste de virus nemernic care iar ne izolează în casă și iar facem pe “roboțeii” (facem aersoli). Trebuie să recunosc, o clipă am crezut că nu mai știu ce fac și că avem ghinion aiurea, dar după cum am tot auzit de un miliard de ori, trece și perioada asta.. SPER!

Dacă ieri a fost zi încărcată, azi ar trebui să ne înconjurăm cu iubire, să ne facem cadouri, să ieșim la întâlniri romantice, să avem o seară plină de dragoste, etc.. asta dacă nu ești părinte de copii mici, pentru că altfel nu ai absolut nicio șansă să faci asta. Nu cred că trebuie să vă mai zic asta, dar copiii sunt pe planul întâi și abia apoi urmează restul.. Nici eu și nici Cristi nu ne dăm în vânt după ziua asta, în sensul că e o zi ca oricare alta în care ne iubim la fel de mult, fără a trebui să dăm sfoară în țară că facem te miri ce… Acum 2 ani de Valentine’s Day se presupune că l-am conceput pe Victor, deci suntem și romantici, ce să mai. Dar lăsând gluma la o parte, cred că nu e nevoie de o zi în care să concentrezi exagerat toate drăgălășeniile și iubirea, etc, nu mă înțelegeți greșit, n-am nimic cu cei care fac asta, dar ajungi la o vârstă și la un moment în viață când realizezi că zilele de genul acesta sunt fun dacă ești adolescent, dacă ești adult, e puțin mai greu să sărbătorești o zi de dragoste marțea, când a doua zi mergi la muncă și copiii la grădi.

În mod clar, azi e despre iubire peste tot. E un concept frumos, iar eu sunt o norocoasă că am 3 Valentine dates pentru seara asta în care o să ne delectăm cu o prăjiturică și o să ne îmbrățisăm și o să ne pupăm ca în orice altă zi. Astăzi vreau să ne relaxăm și să uităm pentru o clipă de necazuri și de tot ce e negativ, sigur ne va vindeca iubirea asta mare a noastră.

 

Asta vă doresc și vouă, mămici, să aveți o zi specială și să vă simțiți iubite azi și întotdeauna!

0

Motherhood at its finest

0a9a2c384484dad4bc901467b09bc479M-am apucat de atât de multe lucruri încât nu mai știu să țin pasul cu toate… Desigur, eu sunt singura vinovată de toate astea, dar mă simt mai epuizată dacă stau și nu fac nimic. Ei bine, ultimile zile n-au fost deloc roz pentru liniștea și odihna mea și asta pentru că copiii sunt încă fonfăiți, încă li se înfundă nasul și încă stăm baricadați în casă până ne trece. Trebuie să recunosc, urăsc iarna și nu îmi place deloc să mă simt izolată, sau să-i țin pe copii în casă, dar hei, așa au răcit ultima oară, așa că eu nu mai risc.

Recunosc, n-am avut deloc inspirație zilele astea și m-am simțit obosită încă de la începutul săptămânii, bachiar am adormit în fund de vreo 2 ori, fără să știu ce e cu mine… Dacă vă povesteam acum ceva postări că somnul lui Victor a evoluat, ei bine, m-am înșelat… de o săptămână jumătate, de când au răcit băieții mei, iar se trezește din oră în oră și dacă nu mă simte lângă el, plânge până îl aud.. așa că iarăși dorm între ei.. bine, doarme mult spus pentru că e atât de incomod, de mă doare spatele și toată pielea de pe mine (îmi place să mă lăfăi în patul meu..). Cred că v-am mai zis, dar chiar consider că mămicile sunt niște eroine, eu sincer nu știu cum reușiti, dragile mele, eu chiar simt că mi se va scurge viața de tot dacă Victor revine la vechile obiceiuri cu somnul… nici la amiază nu mai doarme.. 15 minute e record..(azi am zis că-i adorm pe amândoi și mă odihnesc și eu..).

 

Cu toate astea, tot se trezesc niște mici înțelepte femei, să îmi dea sfaturi și să mă mustre de fiecare dată când am ocazia (îmi scrisese o mămică cred pe FB că ar trebui să-mi scot copiii afară indiferent de temperatura din ziua respectivă), dar așa cum am mai zis, sunt o mamă nebună și overprotective, așa că eu decid cam ce e mai bine pentru copiii mei, că doar sunt ai mei până la urmă și nu ai altora. Chiar apreciez sfaturile constructive, dar nu îmi plac remarcile răutăcioase absolut deloc. Știu că sunt tânără și mai am o mulțime de lucruri de învățat, dar fiecare om e diferit, fiecare tată e diferit, fiecare mamă e diferită.. cu toții ne dorim numai ce e mai bun pentru băieții noștri, dar de cele mai multe ori viața e făcută în așa fel să ne provoace să trecem prin tot felul de chestii.

 

Cred că o să adorm în timp ce respir, dar tot trebuie să am energie să mă joc cu ai mei drăguți băieți. Cred că sunt eu prea irascibilă și prea obosită să am răbdare, dar am impresia că nici ei nu mai țin cu mine. Poate sunt și paranoică, nu neg, dar săptămâna asta chiar a fost lunga și aștept să se termine odată.

 

Voiam doar să vă transmit azi, dragi părinți, să nu vă lăsați influențați de gura târgului, sunt atâtea băbisme idioate și atâtea superstiții pe care nu le înțeleg.. de n-am cuvinte.. (să nu îi tai unghiile până la botez că fură?!, să nu îi tai părul până la tăiatul moțului chiar dacă-i vine-n ochi..apropo, “tăiatul moțului ” e o tradiție, n-are nicio legătură cu religia…) sunt multe de tot, dar la finele zilei tu ca părinte responsabil decizi ce e mai bine pentru copilul tău, așa că nu asculta de “vecina de la 2” care zice că nu e bine să ții copilul în port-bebe, sau că trebuie să fie infășat până la un an, sau ca tre să poarte căciuliță și în casă, TU ca părinte responsabil faci ce crezi că e mai bine pentru copiii tăi.

 

Sunt atâtea lucruri pe care aș vrea să le învețe copiii mei și uneori chiar mă simt prost că nu pot face mai mult decât fac deja, dar nicio clipă n-o să cred că sunt o –mamă rea– e așa de simplu să aruncăm cu vorbe, să ne credem superiori, dar fiecare dintre noi își iubește atât de mult copiii, încât ne-am da și viața pentru ei.

 

Tot ce vreau să vă cer e să fiți înțelegători și răbdători și orice ar fi să vă iubiți copiii. Da, sunt și zile de genul ăsta în care suntem cu moralul la pământ, dar ei nu văd decât puritate și dragoste. Pentru ei suntem niște îngeri păzitori, cu zâmbete curate.

 

Cu dragoste,

 

o mămică.

0

Liniste?!

george-stieDin moment ce suntem tot virusati (toti, inafara de tati, care e mai norocos de fel) stam in casa si incercam sa ne distram cum stim noi mai bine. Vorbesc la plural…dar mai degraba ai mei copii se distreaza, in timp ce mami are o migrena ingrozitoare (asa imi trebuie daca ma imbolnavesc ultima….). V. Si T se simt putintel mai bine fata de zilele precedente in care parca aveam doi catelusi care latra, cam atat de rau erau, dar dupa antibiotice si aerosoli parca lucrurile arata mai bine azi, asa ca si nivelul de energie a crescut considerabil.

Trebuie sa recunosc, am fost atat de obosita aseara incat am adormit instantaneu… asta pana s-a trezit Victor, asa ca pana a adormit la loc.. am adormit si eu tot intre puiutii mei. M-am trezit fix la timp sa aud alarma lui tati si sa-l trezesc (pur intamplator, nu ca tati nu si-ar auzi vreodata alarmele, haha), ca mai apoi sa adorm pana undeva la 09:45.. Da, ati auzit bine, azi am lenevit mai mult decat trebuia, dar unul din motive e ca nu i-am auzit pe copii trezindu-se, cam atat de liniste era. De obicei, linistea la noi in casa e semn de panica, pentru ca absolut intotdeauna micii mei razboinici fac vreo prostioara.. Asa ca am sarit ca arsa sa vad ce se intampla ( daca ma urmariti de ceva vreme, in capul meu era doar “Da Doamne sa nu fi pictat Victor al meu toata camera in crema de fundulet”….si sa-i fi acoperit gura lui Tudor…nu ca ar schita vreodata ceva la prostioare..) si am fost chiar mega-uimita sa constat ca doar se jucau..frumos.. in liniste!!!??? Cum e posibil asa ceva, nici eu nu stiu. Cert e ca Victor trebuia schimbat in regim de urgenta dein cap pana in picioare, asa ca da, ma bucur ca n-am avut vreun poop incident. Zis si facut.. schimbat, hranit bebe, hranit Tudor, medicamente, aerosoli si inapoi la joaca. Eu cu tot cu copii la ei in camera, ca deh sunt bolnaviori asa ca mi sa parut o idee buna sa stau cu ei toata ziua ca sa-i supraveghez, dar aparent lor chiar nu le-a convenit treaba asta.. ar fi trebuit sa le vedeti privirea jucausa si nedumerirea…. DE CE inca e mami in camera..?? Ba chiar Tudor m-a si intrebat de ce nu plec (si ieri a fost la fel) si parea ca e deranjat de prezenta mea in sanctuarul lor de mini razboi… “Mami dar putem sa stam si singurei..nu ai treaba?” ” Mami, da’ cand pleci?”.. sincera sa fiu m-a amuzat teribil, atat ieri cat si astazi, ca doresc deja sa ma indeparteze, semn ca “schemele lor de razboi” si manipulare se dezvolta pe zi ce trece.. si daca tot au insistat mi-am permis sa doresc sa-mi beau cafeaua in liniste..

 

Trebuie sa admit, a fost chiar extraordinar de relaxant sa pot sa beau o cana de cafea in liniste si pace, dar nu va faceti iluzii asa cum mi-am facut si eu.. linistea a durat undeva la 10 minute, pana au inceput sa arunce cu chestii prin camera, sa se amuze la fiecare prostioara pe care o facea unul sau altul, s-au gadilat, s-au amuzat, pana au inceput sa se ciondaneasca si ei bine, paradisul a fost cam gata pe ziua de azi, deja a inceput sa fie iarasi galagie.. Sa nu cumva sa ma obisnuiesc cu atata liniste… Tot ce pot sa va spun e ca aveam nevoie de putina relaxare si de ce nu poate ai mei dragi baietei incep sa devina din ce in ce mai cuminti si o sa ma lase sa fac o baie?! sau sa ma uit la un film?! (Tudor rade de mine, Victor are privire ucigatoare, deci, mami, ai priceput mesajul, da?)

 

Nu pot decat sa ma bucur de toate progresele pe care le parcurgem impreuna si trebuie sa recunosc.. peste cativa ani vor fi niste aliati de temut..s-ar putea sa nu mai castig nicio batalie de acum in colo, darcum se poate sa fie atat de adorabili si totusi atat de annoying in acelasi timp? Oare se consulta.. “hai mai Victor s-o pacalim pe mami, ce crezi, hahahah?”.. si uite asa trec zilele si parca ma trezesc ca am langa mine doi flacai care au ei grija de mine si ma alinta! Abia astept!

 

Anca.

 

P.S: Am vrut sa va arat (din nou) cam la ce ma gandeam azi dimineata si rad de vreo 10 minute incoace.. gotta love my kids

Victor si ideile lui magistral de geniale (click here!)