0

Unexpected…

everything-will-work-out_-things-will-get-better_

Știți senzația aceea de ” să se termine odată săptămâna asta?”.. nu știu cum să vă explic, dar azi de dimineață crezusem că săptămâna asta se va încheia pozitiv și fericit, în schimb, la ce noroc avem în ultima perioadă, n-a fost deloc așa.. Uneori chiar am impresia că mintea mea se complică și se stresează mult prea tare și inutil de cele mai multe ori, dar chiar nu există lună care să fie liniștită de la cap la coadă. V-am povestit deja că săptămâna aceasta nu a fost deloc una grozavă pentru noi, mai ales că am ajuns cu Victor pe la urgențe, dar slavă Domnului, e mult mai bine, e vioi, fericit, dar din cauza cocktail-ului de medicamente, s-a iritat atât de tare la funduleț, încât e terozizat de fiecare dată când verific dacă trebuie schimbat. Mi-au dat lacrimile de la atâta plans și de la privirea lui de  “mami, te rog..nu!”, dar din păcate chiar nu avem o altă soluție decât să așteptăm să se încheie tratamentul și să sperăm că ambii copii vor fi bine.

Dacă credeați că noi adulții nu prea pățim mare lucru în general, ei bine, astăzi chiar nu s-au aliniat deloc astrele. Poate mulți dintre voi sunt în toi cu pregătirile de Paște, eu sunt în toi cu a avea grijă de toți bolnăviorii casei. Astăzi tati a pățit-o mai rău decât mi-aș fi imaginat vreodată că poate face o răceală.. n-am vazut până acum oameni care să fie răpuși atât de rapid și de rău de febră și stare de rău. Zău că uneori simt că ar trebui să mă apuc de medicină ca să nu ma mai panichez la fiecare situație de genul ăsta… Știu, e imposibil să n-o pățim și noi, dar Dumnezeule, ce timing au toate “relele” astea.. Nu mai puteau aștepta încă vreo 20 de ani? Zic și eu…

Citisem pe Facebook o chesie de genul “Cine duce greul întro familie? Mama sau tata?” și poate că instictiv o să tindeți să spuneți mama sau tata sau poate chiar ambele, dar vă zic sigur că fiecare este important, da mămicile sunt multitasking și clar pot face multe lucruri, dar tati are aceiași importanță, fără el în momente de genul acesta, chiar simt că nu fac față/ Și s-a aducat foarte mult stres, oboseală, nervi, frustrări și nu mai reacționez 100% corect și atunci când îmi aștern capul pe pernă mă gândesc la toate lucrurile pe care le-aș fi putut face diferit în ziua respectivă. Cam așa a fost și astăzi…. ecomplicat să ai grijă și de copii și detati, pentru că ambele părți au nevoie de atenție sporită. Cam astea sunt momentele în care mă panichez și încep să mă port ca o nebună, dar fac asta pentru că nu știu să gestionez toate situațiile. Mă bucur că am reușit să adorm copiii și că tati are o șansă să se facă bine până de Paști, dar chiar sper să scăpăm odată de toate ghinioanele care par să se tină lanț de ceva vree. Știu, hormonii mei sunt debili cu totul, dar cam asta se întâmplă când stresul meu depășește limita admisă zilnic. Ar trebui să fie ilegal să te simți atât de sleit de puteri, mai ales că mâine se presupune că am o grămandă de treabă pe care nu știu dacă o voi termina. Astenia asta de sărbători mă termină, curățenie, mâncare, stres, orice numai să dai bine “pe sticlă”, adică să te vadă vecinii și să zică de tin e că nu ești un părinte ratat care nu face față atâtor lucruri. Ei bine, dacă deja mi s-a spus de niște puștoaice că nu sunt deloc o mamă cool, vă mărturisesc.. nu o să fac mâncare, poate nici curățenie încât să fie spotless, dar orice ar fi, sărbătoare sau nu, dacă familia mea e bine, toate lucrurile vor decurge fix așa cum trebuie.

V-am mai zis eu că simt că am 30 de ani? Ei bine, în teorie am împlinit miercuri abia 24, dar aș putea să jur că universul mă minte și de fapt am pus 5 ani într-un an.. fie, vin sărbătorle și trebuie să ne bucurăm de atmosfera plăcută și de cozonaci, pască și ouă, dar mai ales de încărcătura emoțională dpdv religios. Vreau să vă urez și vouă iniște și sănătate, altceva nu-mi doresc nici măcar eu.

Inevitabil va fi bine!??

 

Cu dragoste,

 

Anca.

0

Durere muta

Nici nu stiu cu ce sa incep, dar seara asta a fost printre cele mai ingrozitoare din intreaga mea viata si cariera de mamica. Tineti minte cand va povesteam ce fain si frumos se poarta cei (tineri) de la spitalul de copii?! Asta pana cand deranjezi niste doamne pentru simplul fapt ca ti-ai permis nesimtirea de a veni cu copilul tau la urgente.. Nu ma intelegeti gresit, respect din tot sufletul aceasta meserie pentru ca stiu ce sacrificii presupune, dar ce nu accept este nesimtirea cu care aceste cadre “cu experienra” jignesc o mama care e sleita de puteri si de durere pentru ca nu poate face nimic pentru puiul ei.

Nu suntem genul de parinti obsedati de urgente la fiecare nas ce curge, ci apelam la aceasta (non)solutie doar atunci cand am epuizat absolut tot ce sta in puterea noastra. Victor a inceput sa faca febra aseara si nu s-a mai oprit pana la ora 19 cand am ajuns la urgente. Am incercat totul acasa si initial am crezut ca e vina dintilor, iar apoi treaba a degenerat intro febra pe care clar nu o puteam controla..asa ca am fugit la urgente pentru ca suntem niste parinti disperati…disperati sa ne stim copiii in regula. Din momentul in care “duamna asistenta” a masurat temperatura copilului nostru si a “constatat” ca are doar 37.2 (dupa masuratori intentionat eronate) am stiut ca seara noastra va fi agonizant de lunga si trista. Victor s-a purtat absolut exemplar si desi era terminat de febra si tot ce se intampla cu el, a rezistat mai bine de 4 ore pana ne-a vazut cineva. 4 ore de febra cumplita si dureri pe care doar el stie cat de ingrozitoare au fost. Copilul avea febra 40, tremura din cap pana in picioare si voia doar sa ii fie bine. Ma doare atat de tare sa o zic, dar n-am crezut vreodata ca voi ajunge sa ma enervez atat de tare pe niste ‘individe’ care nu stiu decat sa barfeasca si sa comenteze fara fundament in niste momente in care nu trebuie sa faci nimic altceva decat sa spui parintelui ce e de facut. Va scriu pentru ca ma doare si pentru ca ma frustreaza neputinta mea de a lupta contra unui sistem corupt si mizerabil in care e normal sa te joci cu oameni si mai ales cu copii mici, care de la o febra atat de mare pot ramane cu atatea repercusiuni. 200 de lei pe medicamente mai tarziu si cateva schimburi de replici stupide, imi astern capul pe perna linistita ca ambii copii dorm si ca vom fi in continuare niste parinti buni pentru copiii nostri. Maine e ziua mea de nastere si singurul cadou pe care mi-l doresc este sa-mi vad copiii sanatosi si familia la fel de frumoasa si unita ca pana acum. Nu doresc nimanui sa treaca cu copiii lor prin clipe de genul acesta, dar tot ce pot sa va zic fara nicio retinere este ca tinerii care practica aceasta meserie incredibil de frumoasa sunt de un infinit de ori mai dedicati, respectuosi si atenti decat vor fi vreodata persoanele din aceasta seara. Poate sunt absurda si tampita in sinea mea de mama, poate vorbeste durerea si neputinta, oboseala colpesitoare sau hormonii mei idioti, dar sper din toata inima sa nu mai ajungem vreodata in viata asta la Spitalul de Copii.

Imi pare rau ca nu pot fi mai mult decat sunt acum, dar tot ce stiu e ca sunt cea mai buna mama pentru copiii mei iar tati este cel mai minunat om din intreaga lume. Nu vreau decat sanatate si liniste.

Va las sa va bucurati de noaptea asta linistita si nu va doresc decat sanatate. Restul nici nu mai conteaza.

Cu durerein suflet,

O mama.

0

“Nu sunteți o mamă cool!”

o-AMY-POEHLER-COOL-MOM-facebook-1024x512

Wow, a trecut ceva timp de când n-am mai pășit pe aici, dar sincer nici eu nu mai știu cum să îmi împart timpul. i s-a întâmplat o chestie mult prea amuzantă ca să nu o împărtășesc cu voi așa că, să vă țineți bine.

O să vă pregătesc puțin înainte și o să vă spun de pe acum că sunt o mămică destul de severă și grijulie în același timp, chiar dacă “practic” meseria asta de mai bine de 5 ani. Vine căldura, deci cu siguranță o să ieșim din ce în ce mai des pe afară, prin parcuri, pe la plimbări etc. O să recunosc, nu îmi plac parcurile mari penru că sunt aglomerate, iar dacă ies doar eu cu cei mici, nu pot să am 10 ochi să mă uit peste tot, așa că restricționez accesul lui Tudor în anumite zone, mai ales cele care sunt în afara ariei mele de acoperire.

Săptămâna trecută, am prins ceva zile frumoase și am ieșit prin parc cu copiii, iar în timp ce Tudor se distra cu câțiva prieteni de-ai lui, mă jucam și eu cu Victor. La nici un metru de noi erau vreo 4 fete, care aveau maxim 13 ani, dar e chiar puțin probabil să fi avut mai mult de atât… ele, domnișoarele mega educate, înjurau ca la ușa cortului și zău că am încercaat să le ignor, să le evit, dar mi-au atras atenția și a trebuit să le spun să înceteze, pentru că nu e demn de o domnișoară să înjure, așa că am insistat să nu o mai facă și să nu mai deranjeze. Nici n-am terminat de zis ce-aveam de zis și una din ele s-a uitat din cap până-n picioare la mine și mi-a zis “Nu sunteți o mamă cool!”.. nici n-am știut cum să reacționez, că au plecat dar chiar nu înteleg ce legătură are educația cu a fi mamă cool sau nu. Poate m-a crescut greșit mama pe mine, habar nu am dar chiar am rămas surprinsă. Nu mai zic, Cristi a râs copios atunci când i-am povestit, dar eu una n-am fost așa amuzată.

Simt nevoia să menționez, sunt și nu sunt e acord cu unele chestii, dar pur și simplu îmi place să știu că băieții mei o să fie educați cât e cât și vreau să fiu overprotective, mai ales că nu știi niciodată ce se poate întămpla chiar și cu tine lângă copil. Multe dintre mămici mi-au sugerat s-o las mai moale și să-i las pe copii să mai facă și ce vor.. Deci ar trebui să mă așez pe o bancă și să mă joc pe telefon și să sparg semințe și să-i las pe cei mici să meargă unde vor, că doar sunt în parc, nu e ca și cum ar putea să fie vreun personaj dubios pe acolo. Nu mă înțelegeți greșit, chiar dacă sunt overprotective, înțeleg și nevoia copiilor de a avea puțină libertate și nu sunt atât de strictă mereu, ba chiar până să îl avem pe Victor am fost tare moale și mereu mi-era greu să zic nu. Îi iubesc pe amândoi enorm și nu știu ce m-aș face fără ei, nu vreau să dau greș ca părinte, dar nu sunt nici absură. N-o să vin eu să vă zic să faceti ceva anume, pentru că sunt pe departe de a fi o mamă perfectă, dar încerc să fiu pentru copiii mei. Nu fac crize când mai scapă câte ceva pe jos, îi mai las și singuri să se joace la ei în cameră, nu mă mai panichez la orice zgârietură și le mai dau dulce din când în când. Dacă asta mă face o mamă nasoală și deloc cool, atunci așa să fie, eu chiar sunt fericită că pot să fac parte din viața copiilor mei, așa cu bune și rele.

Nu vreau să credeți că desconsider vreo mămică sau ceva de genul, la urma urmei fiecare știe cum vrea să-și crească odraslele.. și da, sunt o înțepată uneoriși mă stresez enorm de tare, pentru că nu îmi permit să fac greșeli atunci când îi am în grija mea. Poate că exagerez, poate că greșesc, poate că ar trebui să schimb anumite lucruri, dar mereu o să vreau binele băiețeilor mei, deci cu siguranță “Nu ești o mamă cool!” n-o să mă afecteze ever în viața asta, dar cu siguranță e ceva ce nu voi uita prea curând…

Aș avea multe de zis, dar număr zilele până la ziua mea de naștere, ca să mai cresc puțin în minte și suflet.. (glumiță) și merg să fiu o mamă cicălitoare pentru ai mei băieți!

 

Cu drag,

 

Anca!