0

Unexpected…

everything-will-work-out_-things-will-get-better_

Știți senzația aceea de ” să se termine odată săptămâna asta?”.. nu știu cum să vă explic, dar azi de dimineață crezusem că săptămâna asta se va încheia pozitiv și fericit, în schimb, la ce noroc avem în ultima perioadă, n-a fost deloc așa.. Uneori chiar am impresia că mintea mea se complică și se stresează mult prea tare și inutil de cele mai multe ori, dar chiar nu există lună care să fie liniștită de la cap la coadă. V-am povestit deja că săptămâna aceasta nu a fost deloc una grozavă pentru noi, mai ales că am ajuns cu Victor pe la urgențe, dar slavă Domnului, e mult mai bine, e vioi, fericit, dar din cauza cocktail-ului de medicamente, s-a iritat atât de tare la funduleț, încât e terozizat de fiecare dată când verific dacă trebuie schimbat. Mi-au dat lacrimile de la atâta plans și de la privirea lui de  “mami, te rog..nu!”, dar din păcate chiar nu avem o altă soluție decât să așteptăm să se încheie tratamentul și să sperăm că ambii copii vor fi bine.

Dacă credeați că noi adulții nu prea pățim mare lucru în general, ei bine, astăzi chiar nu s-au aliniat deloc astrele. Poate mulți dintre voi sunt în toi cu pregătirile de Paște, eu sunt în toi cu a avea grijă de toți bolnăviorii casei. Astăzi tati a pățit-o mai rău decât mi-aș fi imaginat vreodată că poate face o răceală.. n-am vazut până acum oameni care să fie răpuși atât de rapid și de rău de febră și stare de rău. Zău că uneori simt că ar trebui să mă apuc de medicină ca să nu ma mai panichez la fiecare situație de genul ăsta… Știu, e imposibil să n-o pățim și noi, dar Dumnezeule, ce timing au toate “relele” astea.. Nu mai puteau aștepta încă vreo 20 de ani? Zic și eu…

Citisem pe Facebook o chesie de genul “Cine duce greul întro familie? Mama sau tata?” și poate că instictiv o să tindeți să spuneți mama sau tata sau poate chiar ambele, dar vă zic sigur că fiecare este important, da mămicile sunt multitasking și clar pot face multe lucruri, dar tati are aceiași importanță, fără el în momente de genul acesta, chiar simt că nu fac față/ Și s-a aducat foarte mult stres, oboseală, nervi, frustrări și nu mai reacționez 100% corect și atunci când îmi aștern capul pe pernă mă gândesc la toate lucrurile pe care le-aș fi putut face diferit în ziua respectivă. Cam așa a fost și astăzi…. ecomplicat să ai grijă și de copii și detati, pentru că ambele părți au nevoie de atenție sporită. Cam astea sunt momentele în care mă panichez și încep să mă port ca o nebună, dar fac asta pentru că nu știu să gestionez toate situațiile. Mă bucur că am reușit să adorm copiii și că tati are o șansă să se facă bine până de Paști, dar chiar sper să scăpăm odată de toate ghinioanele care par să se tină lanț de ceva vree. Știu, hormonii mei sunt debili cu totul, dar cam asta se întâmplă când stresul meu depășește limita admisă zilnic. Ar trebui să fie ilegal să te simți atât de sleit de puteri, mai ales că mâine se presupune că am o grămandă de treabă pe care nu știu dacă o voi termina. Astenia asta de sărbători mă termină, curățenie, mâncare, stres, orice numai să dai bine “pe sticlă”, adică să te vadă vecinii și să zică de tin e că nu ești un părinte ratat care nu face față atâtor lucruri. Ei bine, dacă deja mi s-a spus de niște puștoaice că nu sunt deloc o mamă cool, vă mărturisesc.. nu o să fac mâncare, poate nici curățenie încât să fie spotless, dar orice ar fi, sărbătoare sau nu, dacă familia mea e bine, toate lucrurile vor decurge fix așa cum trebuie.

V-am mai zis eu că simt că am 30 de ani? Ei bine, în teorie am împlinit miercuri abia 24, dar aș putea să jur că universul mă minte și de fapt am pus 5 ani într-un an.. fie, vin sărbătorle și trebuie să ne bucurăm de atmosfera plăcută și de cozonaci, pască și ouă, dar mai ales de încărcătura emoțională dpdv religios. Vreau să vă urez și vouă iniște și sănătate, altceva nu-mi doresc nici măcar eu.

Inevitabil va fi bine!??

 

Cu dragoste,

 

Anca.

0

Durere muta

Nici nu stiu cu ce sa incep, dar seara asta a fost printre cele mai ingrozitoare din intreaga mea viata si cariera de mamica. Tineti minte cand va povesteam ce fain si frumos se poarta cei (tineri) de la spitalul de copii?! Asta pana cand deranjezi niste doamne pentru simplul fapt ca ti-ai permis nesimtirea de a veni cu copilul tau la urgente.. Nu ma intelegeti gresit, respect din tot sufletul aceasta meserie pentru ca stiu ce sacrificii presupune, dar ce nu accept este nesimtirea cu care aceste cadre “cu experienra” jignesc o mama care e sleita de puteri si de durere pentru ca nu poate face nimic pentru puiul ei.

Nu suntem genul de parinti obsedati de urgente la fiecare nas ce curge, ci apelam la aceasta (non)solutie doar atunci cand am epuizat absolut tot ce sta in puterea noastra. Victor a inceput sa faca febra aseara si nu s-a mai oprit pana la ora 19 cand am ajuns la urgente. Am incercat totul acasa si initial am crezut ca e vina dintilor, iar apoi treaba a degenerat intro febra pe care clar nu o puteam controla..asa ca am fugit la urgente pentru ca suntem niste parinti disperati…disperati sa ne stim copiii in regula. Din momentul in care “duamna asistenta” a masurat temperatura copilului nostru si a “constatat” ca are doar 37.2 (dupa masuratori intentionat eronate) am stiut ca seara noastra va fi agonizant de lunga si trista. Victor s-a purtat absolut exemplar si desi era terminat de febra si tot ce se intampla cu el, a rezistat mai bine de 4 ore pana ne-a vazut cineva. 4 ore de febra cumplita si dureri pe care doar el stie cat de ingrozitoare au fost. Copilul avea febra 40, tremura din cap pana in picioare si voia doar sa ii fie bine. Ma doare atat de tare sa o zic, dar n-am crezut vreodata ca voi ajunge sa ma enervez atat de tare pe niste ‘individe’ care nu stiu decat sa barfeasca si sa comenteze fara fundament in niste momente in care nu trebuie sa faci nimic altceva decat sa spui parintelui ce e de facut. Va scriu pentru ca ma doare si pentru ca ma frustreaza neputinta mea de a lupta contra unui sistem corupt si mizerabil in care e normal sa te joci cu oameni si mai ales cu copii mici, care de la o febra atat de mare pot ramane cu atatea repercusiuni. 200 de lei pe medicamente mai tarziu si cateva schimburi de replici stupide, imi astern capul pe perna linistita ca ambii copii dorm si ca vom fi in continuare niste parinti buni pentru copiii nostri. Maine e ziua mea de nastere si singurul cadou pe care mi-l doresc este sa-mi vad copiii sanatosi si familia la fel de frumoasa si unita ca pana acum. Nu doresc nimanui sa treaca cu copiii lor prin clipe de genul acesta, dar tot ce pot sa va zic fara nicio retinere este ca tinerii care practica aceasta meserie incredibil de frumoasa sunt de un infinit de ori mai dedicati, respectuosi si atenti decat vor fi vreodata persoanele din aceasta seara. Poate sunt absurda si tampita in sinea mea de mama, poate vorbeste durerea si neputinta, oboseala colpesitoare sau hormonii mei idioti, dar sper din toata inima sa nu mai ajungem vreodata in viata asta la Spitalul de Copii.

Imi pare rau ca nu pot fi mai mult decat sunt acum, dar tot ce stiu e ca sunt cea mai buna mama pentru copiii mei iar tati este cel mai minunat om din intreaga lume. Nu vreau decat sanatate si liniste.

Va las sa va bucurati de noaptea asta linistita si nu va doresc decat sanatate. Restul nici nu mai conteaza.

Cu durerein suflet,

O mama.

0

“Nu sunteți o mamă cool!”

o-AMY-POEHLER-COOL-MOM-facebook-1024x512

Wow, a trecut ceva timp de când n-am mai pășit pe aici, dar sincer nici eu nu mai știu cum să îmi împart timpul. i s-a întâmplat o chestie mult prea amuzantă ca să nu o împărtășesc cu voi așa că, să vă țineți bine.

O să vă pregătesc puțin înainte și o să vă spun de pe acum că sunt o mămică destul de severă și grijulie în același timp, chiar dacă “practic” meseria asta de mai bine de 5 ani. Vine căldura, deci cu siguranță o să ieșim din ce în ce mai des pe afară, prin parcuri, pe la plimbări etc. O să recunosc, nu îmi plac parcurile mari penru că sunt aglomerate, iar dacă ies doar eu cu cei mici, nu pot să am 10 ochi să mă uit peste tot, așa că restricționez accesul lui Tudor în anumite zone, mai ales cele care sunt în afara ariei mele de acoperire.

Săptămâna trecută, am prins ceva zile frumoase și am ieșit prin parc cu copiii, iar în timp ce Tudor se distra cu câțiva prieteni de-ai lui, mă jucam și eu cu Victor. La nici un metru de noi erau vreo 4 fete, care aveau maxim 13 ani, dar e chiar puțin probabil să fi avut mai mult de atât… ele, domnișoarele mega educate, înjurau ca la ușa cortului și zău că am încercaat să le ignor, să le evit, dar mi-au atras atenția și a trebuit să le spun să înceteze, pentru că nu e demn de o domnișoară să înjure, așa că am insistat să nu o mai facă și să nu mai deranjeze. Nici n-am terminat de zis ce-aveam de zis și una din ele s-a uitat din cap până-n picioare la mine și mi-a zis “Nu sunteți o mamă cool!”.. nici n-am știut cum să reacționez, că au plecat dar chiar nu înteleg ce legătură are educația cu a fi mamă cool sau nu. Poate m-a crescut greșit mama pe mine, habar nu am dar chiar am rămas surprinsă. Nu mai zic, Cristi a râs copios atunci când i-am povestit, dar eu una n-am fost așa amuzată.

Simt nevoia să menționez, sunt și nu sunt e acord cu unele chestii, dar pur și simplu îmi place să știu că băieții mei o să fie educați cât e cât și vreau să fiu overprotective, mai ales că nu știi niciodată ce se poate întămpla chiar și cu tine lângă copil. Multe dintre mămici mi-au sugerat s-o las mai moale și să-i las pe copii să mai facă și ce vor.. Deci ar trebui să mă așez pe o bancă și să mă joc pe telefon și să sparg semințe și să-i las pe cei mici să meargă unde vor, că doar sunt în parc, nu e ca și cum ar putea să fie vreun personaj dubios pe acolo. Nu mă înțelegeți greșit, chiar dacă sunt overprotective, înțeleg și nevoia copiilor de a avea puțină libertate și nu sunt atât de strictă mereu, ba chiar până să îl avem pe Victor am fost tare moale și mereu mi-era greu să zic nu. Îi iubesc pe amândoi enorm și nu știu ce m-aș face fără ei, nu vreau să dau greș ca părinte, dar nu sunt nici absură. N-o să vin eu să vă zic să faceti ceva anume, pentru că sunt pe departe de a fi o mamă perfectă, dar încerc să fiu pentru copiii mei. Nu fac crize când mai scapă câte ceva pe jos, îi mai las și singuri să se joace la ei în cameră, nu mă mai panichez la orice zgârietură și le mai dau dulce din când în când. Dacă asta mă face o mamă nasoală și deloc cool, atunci așa să fie, eu chiar sunt fericită că pot să fac parte din viața copiilor mei, așa cu bune și rele.

Nu vreau să credeți că desconsider vreo mămică sau ceva de genul, la urma urmei fiecare știe cum vrea să-și crească odraslele.. și da, sunt o înțepată uneoriși mă stresez enorm de tare, pentru că nu îmi permit să fac greșeli atunci când îi am în grija mea. Poate că exagerez, poate că greșesc, poate că ar trebui să schimb anumite lucruri, dar mereu o să vreau binele băiețeilor mei, deci cu siguranță “Nu ești o mamă cool!” n-o să mă afecteze ever în viața asta, dar cu siguranță e ceva ce nu voi uita prea curând…

Aș avea multe de zis, dar număr zilele până la ziua mea de naștere, ca să mai cresc puțin în minte și suflet.. (glumiță) și merg să fiu o mamă cicălitoare pentru ai mei băieți!

 

Cu drag,

 

Anca!

0

Mama și copiii – primăvara mea –

kkA trecut ceva vreme de când nu v-am mai împărtășit din pățaniile noastre, dar totul a decurs oarecum normal, în limite, până acum 2 zile. Am și avut o groază de inspirație pentru blogul de make-up și trebuie să recunosc.. m-a acaparat. Cu toate astea, mi-am organizat timpul în așa fel încât cei mici să se bucure de mine cel mai mult și invers la fel. Ne-am distrat, am avut niște zile minunate în familie și ne-am bucurat enorm de timpul petrecut în 4, a fost magic!IMG_20170306_200238

A început și primăvara, iar astăzi sărbătorim  Ziua internațională a femeii  și ne bucurăm de toată atenția care ni se oferă. După cum v-am mai povestit, eu nu cred în zile de genul destinate pentru a sărbători ceva. O sărbătoresc și o iubesc pe mama în fiecare zi și îi sunt recunoscătoare pentru toată iubirea cu care ne-a înconjurat și ne înconjoară zi de zi. V-am mai spus, dar mama este stâlpul familiei noastre și fără ea, astăzi nu aș exista. Îi mulțumesc în fiecare zi că a luptat pentru noi și că nu a renunțat niciodată la noi, chiar dacă viața a fost extrem de nedreaptă, mai mult cu ea, decât cu noi, dar cu toate astea, cu fiecare an ce trece e din ce în ce mai iubitoare, din ce în ce mai puternică și este cel mai muncitor om pe care îl știu. Ar face orice să ne fie bine și nu, n-am să o sărbătoresc numai de 8 martie!

De când am devenit mamă acum 5 ani, am realizat că nu este nimic mai important decât dragostea familiei care te înconjoară. Astăzi le mulțumesc tuturor femeilor care sunt mame iubitoare și femei puternice, muncitoare și frumoase în fiecare zi. Le mulțumesc pentru toate zâmbetele și momentele fericite pe care le-am împărtășit. Știți deja, dar eu am 2 mame acum, pe care le iubesc la fel de mult și cărora le mulțumesc pentru toată dragostea pe care mi-o oferă.

Snapchat-645494476

Săptămâna noastră nu a început deloc grozav, după cum bine știți, după câteva zile de voie bună și fericire, copiii mei s-au îmbolnăvit iarăși, cu toate că am avut grijă să le fie bine. Duminică seara am fost extrem de frustrată și dezamăgită de mine mai ales, pentru că nu pot face nimic să evit situații de genul. M-am simțit groaznic de rău să-mi văd puii suferind iarăși.. și parcă cu fiecare răceală pe care o capătă, devine din ce în ce mai rău, ieri au fost triști si fără vlagă, supărați că iarăși stăm să aflăm cât de rău poate deveniSnapchat-489657331, fără poftă de viață sau de mâncare, iar spre seară parcă a fost puțin mai bine. S-au și odihnit cât de cât, pentru că au fost epuizați, iar astăzi a început îngrozitor… amândoi, cu febră atât de mare, încât au încălzit toată camera. Am crezut că va fi mai bine, dar se pare că ne îndreptăm spre mai rău și chiar sunt supărată pe mine, pe timp, pe viruși, pe tot.. Cu toate astea, m-au luat în brațe, Tudor mi-a spus trezindu-se  mami, te iubesc!  iar mai târziu la multi ani, mami!  și mi s-a topit inima. Cum să fiu supărată și slabă, atunci când ei, cu toate simptomele urâte, îmi zâmbesc și mă iubesc, ca în orice altă zi. .. Momentele de genul acesta le păstrez aproape de inima mea și n-aș schimba nimic din viața mea, ba din contră, aș pune pe  repeat  toate momentele de drăgălășenie și iubire. E o onoare pentru mine să am norocul de a avea o familie atât de frumoasă și chiar și atunci când am impresia că nimic nu merge bine, copiii mei sunt acolo să-mi ofere pupici și îmbrățișări și mă liniștesc întotdeauna cu veselia lor! Ce altceva mi-aș putea dori? Vă zic eu: sănătate și atât.. nimic altceva..
img_20160824_170652

Astăzi este despre iubire și eu îmi primesc doză dublă de dragoste astăzi, sperând că mâine voi avea doi războinici năzdrăvani și jucăuși, care îmi zâmbesc cu sufletul. Vă doresc și vouă, tuturor femeilor din lumea asta, putere, sănătate și sper să fiți înconjurate numai de iubire și frumos.. o meritați, chiar dacă poate unele din voi nu o credeți, dar sunteți mame minunate și femei incredibile! Păstrați-vă sufletul frumos și inima plină de bucurie, iubiți-vă mamele și copiii în fiecare zi din ce în ce mai mult și sper să aveți o primăvară caldă, plină de realizări!

 

 

 

 

Love always wins.

 

Cu dragoste,

 

Anca.

0

Motherhood at its finest

0a9a2c384484dad4bc901467b09bc479M-am apucat de atât de multe lucruri încât nu mai știu să țin pasul cu toate… Desigur, eu sunt singura vinovată de toate astea, dar mă simt mai epuizată dacă stau și nu fac nimic. Ei bine, ultimile zile n-au fost deloc roz pentru liniștea și odihna mea și asta pentru că copiii sunt încă fonfăiți, încă li se înfundă nasul și încă stăm baricadați în casă până ne trece. Trebuie să recunosc, urăsc iarna și nu îmi place deloc să mă simt izolată, sau să-i țin pe copii în casă, dar hei, așa au răcit ultima oară, așa că eu nu mai risc.

Recunosc, n-am avut deloc inspirație zilele astea și m-am simțit obosită încă de la începutul săptămânii, bachiar am adormit în fund de vreo 2 ori, fără să știu ce e cu mine… Dacă vă povesteam acum ceva postări că somnul lui Victor a evoluat, ei bine, m-am înșelat… de o săptămână jumătate, de când au răcit băieții mei, iar se trezește din oră în oră și dacă nu mă simte lângă el, plânge până îl aud.. așa că iarăși dorm între ei.. bine, doarme mult spus pentru că e atât de incomod, de mă doare spatele și toată pielea de pe mine (îmi place să mă lăfăi în patul meu..). Cred că v-am mai zis, dar chiar consider că mămicile sunt niște eroine, eu sincer nu știu cum reușiti, dragile mele, eu chiar simt că mi se va scurge viața de tot dacă Victor revine la vechile obiceiuri cu somnul… nici la amiază nu mai doarme.. 15 minute e record..(azi am zis că-i adorm pe amândoi și mă odihnesc și eu..).

 

Cu toate astea, tot se trezesc niște mici înțelepte femei, să îmi dea sfaturi și să mă mustre de fiecare dată când am ocazia (îmi scrisese o mămică cred pe FB că ar trebui să-mi scot copiii afară indiferent de temperatura din ziua respectivă), dar așa cum am mai zis, sunt o mamă nebună și overprotective, așa că eu decid cam ce e mai bine pentru copiii mei, că doar sunt ai mei până la urmă și nu ai altora. Chiar apreciez sfaturile constructive, dar nu îmi plac remarcile răutăcioase absolut deloc. Știu că sunt tânără și mai am o mulțime de lucruri de învățat, dar fiecare om e diferit, fiecare tată e diferit, fiecare mamă e diferită.. cu toții ne dorim numai ce e mai bun pentru băieții noștri, dar de cele mai multe ori viața e făcută în așa fel să ne provoace să trecem prin tot felul de chestii.

 

Cred că o să adorm în timp ce respir, dar tot trebuie să am energie să mă joc cu ai mei drăguți băieți. Cred că sunt eu prea irascibilă și prea obosită să am răbdare, dar am impresia că nici ei nu mai țin cu mine. Poate sunt și paranoică, nu neg, dar săptămâna asta chiar a fost lunga și aștept să se termine odată.

 

Voiam doar să vă transmit azi, dragi părinți, să nu vă lăsați influențați de gura târgului, sunt atâtea băbisme idioate și atâtea superstiții pe care nu le înțeleg.. de n-am cuvinte.. (să nu îi tai unghiile până la botez că fură?!, să nu îi tai părul până la tăiatul moțului chiar dacă-i vine-n ochi..apropo, “tăiatul moțului ” e o tradiție, n-are nicio legătură cu religia…) sunt multe de tot, dar la finele zilei tu ca părinte responsabil decizi ce e mai bine pentru copilul tău, așa că nu asculta de “vecina de la 2” care zice că nu e bine să ții copilul în port-bebe, sau că trebuie să fie infășat până la un an, sau ca tre să poarte căciuliță și în casă, TU ca părinte responsabil faci ce crezi că e mai bine pentru copiii tăi.

 

Sunt atâtea lucruri pe care aș vrea să le învețe copiii mei și uneori chiar mă simt prost că nu pot face mai mult decât fac deja, dar nicio clipă n-o să cred că sunt o –mamă rea– e așa de simplu să aruncăm cu vorbe, să ne credem superiori, dar fiecare dintre noi își iubește atât de mult copiii, încât ne-am da și viața pentru ei.

 

Tot ce vreau să vă cer e să fiți înțelegători și răbdători și orice ar fi să vă iubiți copiii. Da, sunt și zile de genul ăsta în care suntem cu moralul la pământ, dar ei nu văd decât puritate și dragoste. Pentru ei suntem niște îngeri păzitori, cu zâmbete curate.

 

Cu dragoste,

 

o mămică.

0

Liniste?!

george-stieDin moment ce suntem tot virusati (toti, inafara de tati, care e mai norocos de fel) stam in casa si incercam sa ne distram cum stim noi mai bine. Vorbesc la plural…dar mai degraba ai mei copii se distreaza, in timp ce mami are o migrena ingrozitoare (asa imi trebuie daca ma imbolnavesc ultima….). V. Si T se simt putintel mai bine fata de zilele precedente in care parca aveam doi catelusi care latra, cam atat de rau erau, dar dupa antibiotice si aerosoli parca lucrurile arata mai bine azi, asa ca si nivelul de energie a crescut considerabil.

Trebuie sa recunosc, am fost atat de obosita aseara incat am adormit instantaneu… asta pana s-a trezit Victor, asa ca pana a adormit la loc.. am adormit si eu tot intre puiutii mei. M-am trezit fix la timp sa aud alarma lui tati si sa-l trezesc (pur intamplator, nu ca tati nu si-ar auzi vreodata alarmele, haha), ca mai apoi sa adorm pana undeva la 09:45.. Da, ati auzit bine, azi am lenevit mai mult decat trebuia, dar unul din motive e ca nu i-am auzit pe copii trezindu-se, cam atat de liniste era. De obicei, linistea la noi in casa e semn de panica, pentru ca absolut intotdeauna micii mei razboinici fac vreo prostioara.. Asa ca am sarit ca arsa sa vad ce se intampla ( daca ma urmariti de ceva vreme, in capul meu era doar “Da Doamne sa nu fi pictat Victor al meu toata camera in crema de fundulet”….si sa-i fi acoperit gura lui Tudor…nu ca ar schita vreodata ceva la prostioare..) si am fost chiar mega-uimita sa constat ca doar se jucau..frumos.. in liniste!!!??? Cum e posibil asa ceva, nici eu nu stiu. Cert e ca Victor trebuia schimbat in regim de urgenta dein cap pana in picioare, asa ca da, ma bucur ca n-am avut vreun poop incident. Zis si facut.. schimbat, hranit bebe, hranit Tudor, medicamente, aerosoli si inapoi la joaca. Eu cu tot cu copii la ei in camera, ca deh sunt bolnaviori asa ca mi sa parut o idee buna sa stau cu ei toata ziua ca sa-i supraveghez, dar aparent lor chiar nu le-a convenit treaba asta.. ar fi trebuit sa le vedeti privirea jucausa si nedumerirea…. DE CE inca e mami in camera..?? Ba chiar Tudor m-a si intrebat de ce nu plec (si ieri a fost la fel) si parea ca e deranjat de prezenta mea in sanctuarul lor de mini razboi… “Mami dar putem sa stam si singurei..nu ai treaba?” ” Mami, da’ cand pleci?”.. sincera sa fiu m-a amuzat teribil, atat ieri cat si astazi, ca doresc deja sa ma indeparteze, semn ca “schemele lor de razboi” si manipulare se dezvolta pe zi ce trece.. si daca tot au insistat mi-am permis sa doresc sa-mi beau cafeaua in liniste..

 

Trebuie sa admit, a fost chiar extraordinar de relaxant sa pot sa beau o cana de cafea in liniste si pace, dar nu va faceti iluzii asa cum mi-am facut si eu.. linistea a durat undeva la 10 minute, pana au inceput sa arunce cu chestii prin camera, sa se amuze la fiecare prostioara pe care o facea unul sau altul, s-au gadilat, s-au amuzat, pana au inceput sa se ciondaneasca si ei bine, paradisul a fost cam gata pe ziua de azi, deja a inceput sa fie iarasi galagie.. Sa nu cumva sa ma obisnuiesc cu atata liniste… Tot ce pot sa va spun e ca aveam nevoie de putina relaxare si de ce nu poate ai mei dragi baietei incep sa devina din ce in ce mai cuminti si o sa ma lase sa fac o baie?! sau sa ma uit la un film?! (Tudor rade de mine, Victor are privire ucigatoare, deci, mami, ai priceput mesajul, da?)

 

Nu pot decat sa ma bucur de toate progresele pe care le parcurgem impreuna si trebuie sa recunosc.. peste cativa ani vor fi niste aliati de temut..s-ar putea sa nu mai castig nicio batalie de acum in colo, darcum se poate sa fie atat de adorabili si totusi atat de annoying in acelasi timp? Oare se consulta.. “hai mai Victor s-o pacalim pe mami, ce crezi, hahahah?”.. si uite asa trec zilele si parca ma trezesc ca am langa mine doi flacai care au ei grija de mine si ma alinta! Abia astept!

 

Anca.

 

P.S: Am vrut sa va arat (din nou) cam la ce ma gandeam azi dimineata si rad de vreo 10 minute incoace.. gotta love my kids

Victor si ideile lui magistral de geniale (click here!)

0

Diametral opus

Dupa cum bine stiti deja, ca deh, suntem prieteni de ceva vreme, am doi baietei, Tudor care in fix o luna face 5 ani (WOW unde a fugit atata timp?!) si Victor care face in cateva zile 1 an si 3 luni. Sunt doi nazdravani dragalasi cu care imi petrec majoritatea timpului, ba chiar rectific TOT timpul, si cu care incerc sa cresc si eu ca om, ca mama, dar in acelasi timp trebuie sa invat sa fiu si copil.

 

Astazi o sa va povestesc putin de pataniile pe care le avem la masa. Sincer acolo e unul din locurile in care eu si tati atat ne bucuram cat si ne enervam, pentru ca unul e obsedat de mancare, iar altul ar putea sa nu manance o zi intreaga si ar fi chiar multumit. O sa va las cateva secunde sa va ganditi la personaje si sa faceti un exercitiu de imaginatie cu noi si copiii la masa. Zau de nu e amuzant. Cum se face ca Victor ar manca pana si zugraveala de pe pereti (n16409858_1482537821779238_2146591556_ou spun ca a facut asta, zau! haha) non-stop, iar Tudor fuge de mancare de parca lar tortura pana nu mai are suflu… Ar trebui sa vedeti fetele lor atunci cand ii chem la masa, Victor ma da efectiv jos ca sa ajunga primul la sfanta mancare, iar lui Tudor parca i se scurge viata in cateva secunde, dar stie ca nare incotro, asa ca vine si el la masa. Victor, mananca foarte mult si e foarte pofticios, daca nu ias pune stop nar realiza ca explodeaza de atata mancare, in schimb Tudor poate sta la o masa chiar si cateva ore bune mancand un sandvis..( da, ati citit bine, doar atat ii ia sa manance doua felii de paine cu ceva branzica/mezeluri/whatever la mijoloc). Ei bine, dar nu va ingrijorati prea tare, au si cateva lucruri in comun legat de mancare.. DULCIURILE. La capitolul asta, se cam lupta cu tati si uneori si cu mami, pentru ca sa fim seriosi cui nu ii plac dulciurile? Absolut evident ne-am invatat lectia si copiii nu primesc dulciuri decat foarte rar, altfel energia lor si capacitatile lor de mici teroristi cresc exponential.

 

Cu toate astea, se inteleg excelent, cand Tudor vrea sa scape de niste mancare in plus, e16443087_1482537928445894_887640516_o suficient sa se apropie de Victor si e garantat sa ramana fara cel putin jumatate din ce mananca. Se preface el dezamagit, dar va garantez, e al naibii de fericit ca ia iesit pasenta. Daca il intreb cam cear vrea sa manance, mereu ar zice: paste cu branza, taietei cu lapte, icre, crenvursti sau pizza. Toate niste porcarii daca stam bine sa ne gandim, in sensul ca nu sunt neaparat 100%sanatoase. Sincer, imi seamana. Mama rade de mine si imi spune ca Tudor e un mini-me atunci cand eram mica…si pana in prezent…dar el n-are voie  sa stie asta, asa ca tot ii spun de 65476584584 de ori/masa “MANANCA!!!!”. Nici nu mai trebuie sa mentionez cu cine seamana Victor, nu? (daca ati spus mami, gresit, e chiar TATI, hehe)

 

Cred ca va puteti imagina cam prin ce intamplari trecem si ce aventuri avem, dar pot sa va spun ca fara momente de genul asta n-as putea sa traiesc. Pe langa asta, Tudor chiar ne mai serveste niste replici de ramanem fara replica (de cele mai multe ori se rade de mami, ca deh, sunt in minoritate totusi) sau incearca sa ne convinga sa o lasam pe N. in camera lui (da, e inca indragostit), fara succes evident.

 

Viata e o aventura, iar copiii nostri sunt niste eroi aflati in antiteza. Se aliaza doar atunci cand trebuie sa o invinga pe “mami” la capitolul rabdare.

 

Aventuri frumoase va doresc!

Anca.