0

Unexpected…

everything-will-work-out_-things-will-get-better_

Știți senzația aceea de ” să se termine odată săptămâna asta?”.. nu știu cum să vă explic, dar azi de dimineață crezusem că săptămâna asta se va încheia pozitiv și fericit, în schimb, la ce noroc avem în ultima perioadă, n-a fost deloc așa.. Uneori chiar am impresia că mintea mea se complică și se stresează mult prea tare și inutil de cele mai multe ori, dar chiar nu există lună care să fie liniștită de la cap la coadă. V-am povestit deja că săptămâna aceasta nu a fost deloc una grozavă pentru noi, mai ales că am ajuns cu Victor pe la urgențe, dar slavă Domnului, e mult mai bine, e vioi, fericit, dar din cauza cocktail-ului de medicamente, s-a iritat atât de tare la funduleț, încât e terozizat de fiecare dată când verific dacă trebuie schimbat. Mi-au dat lacrimile de la atâta plans și de la privirea lui de  “mami, te rog..nu!”, dar din păcate chiar nu avem o altă soluție decât să așteptăm să se încheie tratamentul și să sperăm că ambii copii vor fi bine.

Dacă credeați că noi adulții nu prea pățim mare lucru în general, ei bine, astăzi chiar nu s-au aliniat deloc astrele. Poate mulți dintre voi sunt în toi cu pregătirile de Paște, eu sunt în toi cu a avea grijă de toți bolnăviorii casei. Astăzi tati a pățit-o mai rău decât mi-aș fi imaginat vreodată că poate face o răceală.. n-am vazut până acum oameni care să fie răpuși atât de rapid și de rău de febră și stare de rău. Zău că uneori simt că ar trebui să mă apuc de medicină ca să nu ma mai panichez la fiecare situație de genul ăsta… Știu, e imposibil să n-o pățim și noi, dar Dumnezeule, ce timing au toate “relele” astea.. Nu mai puteau aștepta încă vreo 20 de ani? Zic și eu…

Citisem pe Facebook o chesie de genul “Cine duce greul întro familie? Mama sau tata?” și poate că instictiv o să tindeți să spuneți mama sau tata sau poate chiar ambele, dar vă zic sigur că fiecare este important, da mămicile sunt multitasking și clar pot face multe lucruri, dar tati are aceiași importanță, fără el în momente de genul acesta, chiar simt că nu fac față/ Și s-a aducat foarte mult stres, oboseală, nervi, frustrări și nu mai reacționez 100% corect și atunci când îmi aștern capul pe pernă mă gândesc la toate lucrurile pe care le-aș fi putut face diferit în ziua respectivă. Cam așa a fost și astăzi…. ecomplicat să ai grijă și de copii și detati, pentru că ambele părți au nevoie de atenție sporită. Cam astea sunt momentele în care mă panichez și încep să mă port ca o nebună, dar fac asta pentru că nu știu să gestionez toate situațiile. Mă bucur că am reușit să adorm copiii și că tati are o șansă să se facă bine până de Paști, dar chiar sper să scăpăm odată de toate ghinioanele care par să se tină lanț de ceva vree. Știu, hormonii mei sunt debili cu totul, dar cam asta se întâmplă când stresul meu depășește limita admisă zilnic. Ar trebui să fie ilegal să te simți atât de sleit de puteri, mai ales că mâine se presupune că am o grămandă de treabă pe care nu știu dacă o voi termina. Astenia asta de sărbători mă termină, curățenie, mâncare, stres, orice numai să dai bine “pe sticlă”, adică să te vadă vecinii și să zică de tin e că nu ești un părinte ratat care nu face față atâtor lucruri. Ei bine, dacă deja mi s-a spus de niște puștoaice că nu sunt deloc o mamă cool, vă mărturisesc.. nu o să fac mâncare, poate nici curățenie încât să fie spotless, dar orice ar fi, sărbătoare sau nu, dacă familia mea e bine, toate lucrurile vor decurge fix așa cum trebuie.

V-am mai zis eu că simt că am 30 de ani? Ei bine, în teorie am împlinit miercuri abia 24, dar aș putea să jur că universul mă minte și de fapt am pus 5 ani într-un an.. fie, vin sărbătorle și trebuie să ne bucurăm de atmosfera plăcută și de cozonaci, pască și ouă, dar mai ales de încărcătura emoțională dpdv religios. Vreau să vă urez și vouă iniște și sănătate, altceva nu-mi doresc nici măcar eu.

Inevitabil va fi bine!??

 

Cu dragoste,

 

Anca.

Advertisements
0

Durere muta

Nici nu stiu cu ce sa incep, dar seara asta a fost printre cele mai ingrozitoare din intreaga mea viata si cariera de mamica. Tineti minte cand va povesteam ce fain si frumos se poarta cei (tineri) de la spitalul de copii?! Asta pana cand deranjezi niste doamne pentru simplul fapt ca ti-ai permis nesimtirea de a veni cu copilul tau la urgente.. Nu ma intelegeti gresit, respect din tot sufletul aceasta meserie pentru ca stiu ce sacrificii presupune, dar ce nu accept este nesimtirea cu care aceste cadre “cu experienra” jignesc o mama care e sleita de puteri si de durere pentru ca nu poate face nimic pentru puiul ei.

Nu suntem genul de parinti obsedati de urgente la fiecare nas ce curge, ci apelam la aceasta (non)solutie doar atunci cand am epuizat absolut tot ce sta in puterea noastra. Victor a inceput sa faca febra aseara si nu s-a mai oprit pana la ora 19 cand am ajuns la urgente. Am incercat totul acasa si initial am crezut ca e vina dintilor, iar apoi treaba a degenerat intro febra pe care clar nu o puteam controla..asa ca am fugit la urgente pentru ca suntem niste parinti disperati…disperati sa ne stim copiii in regula. Din momentul in care “duamna asistenta” a masurat temperatura copilului nostru si a “constatat” ca are doar 37.2 (dupa masuratori intentionat eronate) am stiut ca seara noastra va fi agonizant de lunga si trista. Victor s-a purtat absolut exemplar si desi era terminat de febra si tot ce se intampla cu el, a rezistat mai bine de 4 ore pana ne-a vazut cineva. 4 ore de febra cumplita si dureri pe care doar el stie cat de ingrozitoare au fost. Copilul avea febra 40, tremura din cap pana in picioare si voia doar sa ii fie bine. Ma doare atat de tare sa o zic, dar n-am crezut vreodata ca voi ajunge sa ma enervez atat de tare pe niste ‘individe’ care nu stiu decat sa barfeasca si sa comenteze fara fundament in niste momente in care nu trebuie sa faci nimic altceva decat sa spui parintelui ce e de facut. Va scriu pentru ca ma doare si pentru ca ma frustreaza neputinta mea de a lupta contra unui sistem corupt si mizerabil in care e normal sa te joci cu oameni si mai ales cu copii mici, care de la o febra atat de mare pot ramane cu atatea repercusiuni. 200 de lei pe medicamente mai tarziu si cateva schimburi de replici stupide, imi astern capul pe perna linistita ca ambii copii dorm si ca vom fi in continuare niste parinti buni pentru copiii nostri. Maine e ziua mea de nastere si singurul cadou pe care mi-l doresc este sa-mi vad copiii sanatosi si familia la fel de frumoasa si unita ca pana acum. Nu doresc nimanui sa treaca cu copiii lor prin clipe de genul acesta, dar tot ce pot sa va zic fara nicio retinere este ca tinerii care practica aceasta meserie incredibil de frumoasa sunt de un infinit de ori mai dedicati, respectuosi si atenti decat vor fi vreodata persoanele din aceasta seara. Poate sunt absurda si tampita in sinea mea de mama, poate vorbeste durerea si neputinta, oboseala colpesitoare sau hormonii mei idioti, dar sper din toata inima sa nu mai ajungem vreodata in viata asta la Spitalul de Copii.

Imi pare rau ca nu pot fi mai mult decat sunt acum, dar tot ce stiu e ca sunt cea mai buna mama pentru copiii mei iar tati este cel mai minunat om din intreaga lume. Nu vreau decat sanatate si liniste.

Va las sa va bucurati de noaptea asta linistita si nu va doresc decat sanatate. Restul nici nu mai conteaza.

Cu durerein suflet,

O mama.

0

Cât de greu poate fi job-ul de mămică?!

Cu fiecare zi ce trece, mă tot gândesc  oare ce o să se mai întâmple astăzi? ce mai e nou? și vă zic sigur, fiecare zi e o nouă aventură, mai ales când copilașii mei sunt bolnăviori. Astăzi ea treia zi consecutivă în care febra nu ne lasă în pace, dar cu toate astea, energia lor parcă e mai bună astăzi și nici n-au mai dormit așa ca ieri. Tot stau și mă gândesc oare cum au atâta bucurie, energie, cum pot fi atât de zglobii câteva ore, iar odată cu lăsarea serii, parcă se schimbă lucrurile. M-am trezit tare aiurea cu o durere în gât și cu câteva pete pe corp care pot fi ori de la stres, ori.. nu știu, sper că nu de la altceva și parcă mă dor toate oasele. Nici nu trebuie să vă mai spun, dar abia m-am ridicat din pat. Era și culmea să nu mă prindă și pe mine răceala, cred că a devenit un trend deja, deși mai degrabă e un cerc vicios. images.jpg

O, dar ce primăvară frumoasă avem.. adică ieri.. astăzi e atât de urât afară, încât dacă ar fi fost după mine, pe cuvânt, nu m-aș fi ridicat din pat… Dar piticii au nevoie de mine, iar pe lângă administratul de medicamente și verificatul temperaturii, trebuie să ne și “drăgălim”, poate avem noroc și alungăm spiritele rele (virușii), dar sincer parc[ nimic nu s-a schimbat de luni. Nu m-am mai simțit așa de moale și obosită de multă vreme, iar băiețeii mei se așteaptă să fiu fresh tot timpul. Evident, nu reușesc. Îmi pun în cap să fac atâtea lucruri.. și cumva niciodată nu reușesc să completez lista din mintea mea. Rutina cred că mă omoară. De dimineața și până seara, lucrurile se repetă la nesfârșit. Degeaba vă zic de curățenia de acum 2 zile, dacă astăzi e la fel, parcă nici nu m-aș fi atins de aspirator. Peste tot, roboței, jucării, șervețele, haine și desigur, mucișori și băluțe. Zău că e minunat să fi mamă, v-am mai spus că nu aș schimba nimic din viața mea, dar uneori, îmi doresc să mai fiu și eu bebeluș sau copil mic, să-mi facă altcineva de mâncare, să facă altcineva cumpărături, curățenie, eu să nu am nicio grijă. Sună simplu în teorie, dar practica ne omoară.

Mă tot gândeam că peste o lună o să împlinesc 24 de ani, dar pe cuvânt mai degrabă ma simt de 34, iar asta nu mă încântă deloc, apoi peste mai puțin de 5luni va trebui să revin la muncă, deci voi avea încă o responsabilitate în plus și mi se face pielea ca de găină numai când mă gândesc că nu voi respira o clipă de dimineața și până seara și va trebui să fiu în formă pentru familia mea. Am întrebat-o adesea pe mama cum a reușit să facă totul, dar n-am găsit încă soluția. Pe cuvânt că e extrem de grea meseria de mămică, dar pe cât de solicitantă e, nimic nu se compară cu zâmbetele copiilor mei, cu pupiceii de noapte bună, cu râsetele molipsitoare și prostioarele adorabile pe care le fac uneori.  te iubesc mult, mami  trebuie să fie fraza mea preferată. Nu vă mai zic de Victor care e un șmecheraș atât de adorabil și sper să aud și de la el aceleași cuvinte cât mai curând.

Mămici, chiar sunteți niște eroine în ochii mei, mai ales cele care aveți mai mulți îngerași, chiar vă admir. Toate mămicile din lumea asta care își dedică sufletul pentru copilașii lor sunt niște ființe minunate, iar tăticii sunt niște norocoși de asemenea persoane în viața lor. Tăticii sunt oricum grozavi, iar în cazul nostru, deși mami petrece mai mult timp cu copiii, la finele zilei ai mei băieței sunt cei mai fericiți când vine tati acasă de la muncă.

Ce frumoasă e viața dacă o vezi cu ochii potriviți! Chiar dacă suntem bolnăviori, nu uităm să ne iubim și sper să dureze la nesfârșit dragostea lor!

 

cu drag,

 

Anca.

0

To stress or not to stress?!

may31-2013-foto-stress-fatigueDupa cum ati citit si din tittlu astazi as vrea sa va povestesc cateva lucruri despre stres si cum (incerc sa) il combat in viata de zi cu zi. Fie ca suntem sau nu parinti, in mod absolut evident ne confruntam la un momentat cu momente in care din cauza oboselii, a copiilor, a lucrurilor pe care le avem de facut, a gandurilor si grijilor sau a vietii in general, ne simtim stresati.

Nu o sa va mint, de cele mai multe ori e mai usor sa spui ca e bine sa facem anumite lucruri pentru a scapa de stres, dar aplicarea teoriei in practica e aproape inexistenta. De cand am devenit mama am realizat cat de important e sa iti pastrezi calmul si sa gasesti cate o portita pentru a iesi din cotidian, dar de cand il avem si pe Victor, stresul si oboseala sunt la un alt nivel. Citisem si vazusem pe net mamici care indemnau alte mamici sa fie relaxate, sa isi gaseasca timp si pentru ele, sa iasa cateva ore din casa SINGURE, samd. Suna ca o poveste extrem de frumoasa, dar din nefericire pentru majoritatea dintre noi este absolut imposibil de realizat. Si o sa vorbesc in numele meu pentru ca sincer nu-mi place sa generalizez, dar n-am mai iesit singura din casa de peste un an jumatate, nu pentru ca mi-ar interzice careva, dar pur si simplu nu ma vad facand asta. Adica, nu vreau sa “ies cu fetele in club” sau sa fac orice alta activitate, pentru ca sincer n-am energia necesara.. si probabil tot la copii si la casa m-as gandi..daca ma intrebati pe mine, as alege sa ma inchid intr-o camera si as dormi, cred ca v-am mai spus… dar nici asta nu se poate pentru ca piticii sunt atasati de mine, iar tati.. sa fim seriosi, n-ar rezista atacurilor lor sau energiei care nu se epuizeaza deloc, nu pentru ca nu vrea, ci pentru ca baietii nostri sunt niste mamosi…

Cum fac eu fata stresului? sincer nu fac, adica nu intotdeauna.. sunt zile in care ai mei baieiti sunt mai linistiti sau au o dispozitie mai buna si mai stau si singurei, chiar si jumatate de ora si atunci ori mananc, ori ma intind in pat, ori beau o cafea, orice numai nu ma mai gandesc la nimic, uneori functioneaza, pentru ca ma detasez de realitate pentru cateva momente. Cel mai des, cand am cam jumatate de ora la dispozitie, chiar o ora, ma machiez.. asta ma face sa ma simt bine… Cred de fapt ca asta ma ajuta sa ma gandesc si la mine, nu numai la copii (voi incepe munca in curand si sunt absolut sigura ca voi regreta ca nu sunt acasa langa puii mei). De cele mai multe ori ascult muzica si dansez cu Tudor si Victor, le place la nebunie si ma amuza de fiecare data. De asemenea, seara cand trebuie sa ma pun sa dorm nu ma gandesc absolut niciodata la ce probleme avem, cat de proasta mi-a fost ziua, sau cat de mult o sa dorm.. ma gandesc doar sa ma relaxez si sa “imbratisez” o noua zi. Daca il intrebati pe C, probabil o sa va povesteasca de toate zilele in care sunt prost-dispusa. Nu neg, chiar sunt uneori nervoasa, irascibila si stresata, dar asta doar pentru ca nu reusesc sa scap de negativism si toate grijile de pe cap.

N-o sa va spun sa nu va stresati, pentru ca stim ca viata nu functioneaza chiar asa, dar nu o sa va condamne nimeni daca puneti pauza cate 10 minute in fiecare zi si pentru voi.. 10 minute minim! Avem si noi nevoie sa ne incarcam bateriile, sa mai zambim, sa mai gandim pozitiv si sa ne relaxam.. poate nu o sa ne iasa in fiecare zi, dar sigur putem face un compromis cu socrii, parintii sau de ce nu sotii (Cristi cel mai probabil se amuza, dar ar face orice sa ma vada fericita). Nu va simtiti prost ca daca n-ati atins fiecare punct din to do list pentru ca va veti stresa si mai tare. Pur si simplu sunt unele zile cand 24h trec ca 24 de minute, dar e si maine o zi si poimaine..si tot asa…

Astazi nu am vorbele la mine si nici energia necesara, dar copiii mei ma binedispun orice ar fi! Fiti puternice, dragi mamici! Va veni si ziua in care sa va bucurati o zi intreaga de liniste.. cel putin asa ma “ameninta” cei din jurul meu…

 

Soseste si primavara in viata de mamici!

 

Anca

 

0

‘Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie?

Trebuie sa recunosc, ultimile zile m-au afectat destul de tare si desi chiar nu am absolut nicio treaba cu politica si tot ce inseamna ea, nu pot uita si nu voi uita vreodata cat de mult imi iubesc tara si pe oamenii minunati din ea. Stiu, nu sunt toti cu adevarat romani, nici nu vor fi vreromaniaodata… Niste indivizi care efectiv arunca pe geam viitorul si siguranta copiilor nostri nu se pot numi romani adevarati.

 

Nu mi s-a mai intamplat pana acum sa traiesc cu o angoasa si o teroare continua, o frica  pe care nu am mai experimentat-o si nu mi-am strans niciodata copiii mai tare la piept asa cum am facut-o in ultimile zile. Mi-e sincer frica de tot ce se poate intampla.. ma gandesc ca o sa ies cu copiii la plimbare si o sa-mi fie frica de fiecare om necunoscut, de fiecare fata ciudata pe care o voi intalni in parc, de absolut orice. Le promit in fiecare zi copiilor mei ca vor fi fericiti si ca ii vom invata tot ce stim de bine. Dar oare, cum sa-i mai invat sa fie modesti? Cinstiti? Sinceri? Cum sa le spun sa ramana intr-o tara plina de hoti, plina de oameni care au mainile murdare, cum sa-i invat sa nu fure?? Cum sa le dovedesc valoarea tarii nostre cand mass-media si televizorul sunt ca niste viermi care ne mananca din interior?

Nici nu stiti ce mandra sunt ca si romanca si ca oamenii nu se lasa atat de usor manipulati! Pentru ca desi avem o tara de hoti si nenorociti, voi ati vazut cati  oameni ies in strada pentru onoare? Pentru viitor? Pentru dreptate? Sute de mii… sute de mii de oameni care vor sa doarma iarasi linistiti.. sute de parinti care nu vor decat dreptate pentru copiii lor… sute de mii de romani care vor cinste pentru ei si tara lor, a noastra!! Sute de mii de romani care vor schimba istoria!

 

Trebuie sa intelegem ca viitorul e in mainile nostre si ca nimeni nu ne poate lua dreptul la o viata normala si linistita! Absolut nimeni! Daca nas avea copiii bolnavi as iesi in strada cu tot cu iei ca sa vedeti frica din ochii lor, frica de un viitor incert, necinstit si fara onoare. Atatia oameni muncesc zeci de ore pe saptamana pentru a putea pune ceva pe masa si pentru a avea un trai decent.. oare de ce nu furam toti? De ce ne spetim la fraierii pe salarii de nimic? Pentru ca asa am fost invatati.. parintii nostri au luptat pentru dreptate si siau dat si viata ca sa se asigure ca vom avea viitorul pe care il meritam… Cred ca e randul nostru sa facem asta pentru copii nostri si pentru tarape care o iubim atat de mult. Pentru ca inima noastra si sangele nostru nu se vor schimba niciodata, pentru ca incurajarile copiilor nostri nu vor inceta sa se auda rasunator, pentru ca vrem sa fim mandri de tara noastra si pentru ca vom lupta pentru dreptate pana nu vom mai avea suflu.

 

Mi-as dori o tara senina si fericita, pace si liniste si mi-as dori ca peste inca 20 de ani, copiii nostri sa povesteasca cu lacrimi in ochi sacrificiul tuturor romanilor pentru o Romanie mandra!

 

“Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!
Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,
Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;
Căci rămâne stânca, deşi moare valul,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.”

 

Mandra,

 

Anca.